Previziuni sumbre pentru economia mondială

▲ Economia americană se află într-un vizibil declin ▲ Alan Greenspan, fostul guvernator al Rezervei Federale Americane (FED), susţine că este începutul celei mai mari crize economice de după cel de-al doilea război mondial ▲ Introducerea sistemului de credite subprime, cu un nivel ridicat de risc, în anul 2001, şi decizia ulterioară a FED de a mări ratele de referinţă au dus la căderea burselor din întreaga lume, la căderea liberă a monedei americane, la creşterea preţului petrolului şi al aurului, dar şi la dizolvarea unui mare jucător de pe piaţa bancară americană ▲ Imposibilitatea de a mai plăti ratele la bancă i-a lăsat pe americani fără case, investiţiile din acest sector înregistrând un regres puternic ▲ Economia României ar putea scăpa uşor din această criză, datorită faptului că doar câteva dintre băncile comerciale din peisajul românesc sunt şi actori la nivel global ▲

Preţul barilului de petrol, care bate record după record, dolarul tot mai slab în raport cu moneda europeană sau cu yenul japonez subliniază o realitate tot mai evidentă, anume că anul 2008 va fi unul extrem de dificil pentru economia mondială. „Aceasta este o perioadă de incertitudine excepţională. Distribuţia riscurilor pentru perspectiva SUA este extinsă, iar probabilitatea unor noi şocuri care să conducă la intrarea în recesiune a economiei americane este destul de mare“, a afirmat Anoop Singh, director în Fondul Monetar Internaţional (FMI).

Rezerva Federală americană a intervenit din nou, într-un interval de mai puţin de patru luni, şi a scăzut rata dobânzii de politică monetară cu 0,75 puncte procentuale, de la 3% la 2,25%, în tentativa de a reface încrederea pe piaţa financiară americană şi de a preveni intrarea în recesiune, potrivit Reuters.

Chiar dacă bursele din întreaga lume au luat o gură de oxigen şi şi-au mai revenit din căderea liberă înregistrată în ultima vreme, analiştii economici se întreabă pentru cât timp va reprezenta o soluţie intervenţia rezervei Federale, măsura putând antrena cât de curând o nouă devalorizare a dolarului şi creşterea inflaţiei. Imaginea unei crize tot mai adâncite, care va face „victime“ în toată lumea, este completată de vânzarea pe nimic a Bear Stearns, a cincea mare bancă de investiţii din SUA. Dacă în a doua jumătate a anului trecut o acţiune valora 172 de dolari, pentru a fi salvată de la faliment, banca a fost preluată de JP Morgan, la preţul de numai doi dolari pe acţiune.

Oficialii americani recunosc că situaţia a devenit din ce în ce mai dificilă, lucru admis chiar şi de preşedintele George W. Bush.

Investiţiile imobiliare, vinovate de actuala criză

Începuturile crizei îşi au originile în decizia Rezervei Federale a Statelor Unite (FED) din 2001 de a face investiţii în sectorul imobiliar cu scopul declarat de a păstra cea mai mare parte a investitorilor. Astfel, s-a adoptat politica ratelor foarte mici şi a scăderii costurilor financiare, punându-se pe picioare sistemul creditelor subprime, credite ipotecare cu riscuri şi rate variabile acordate familiilor cu venituri nu foarte mari şi care, până la acel moment, nu puteau contracta credite ipotecare.

Patru ani mai târziu, FED măreşte ratele de referinţă pentru bani (chiar cele pe care le micşorase) ceea ce, practic, aruncă în aer creditele subprime, milioane de americani ajungând în imposibilitatea de a-şi mai plăti ratele şi, astfel, riscând să-şi piardă casele. Începând din august 2007, criza creditelor subprime din SUA s-a făcut resimţită peste tot în lume, prin căderea burselor americane, europene şi asiatice, creşterea preţurilor la petrol şi aur, dar şi la alimente.

Un analist francez de calibru, Jacques Attali, este apocaliptic atunci când vorbeşte despre criza economică: „În curând (...), bursa din New York, garant al piramidei împrumuturilor, se va prăbuşi“. Un altul, Michel Rocard, susţine aceeaşi profeţie sumbră: „vine chiar mâine criza mondială. Sunt convins că totul va sări în aer cât de curând.“ (n. r. „Le Monde Diplomatique“).

Consecinţele unui posibil crah financiar

În prestigiosul „Financial Times“, Alan Greenspan, fostul guvenator al băncii centrale americane (FED), susţine că „actuala criză financiară din Statele Unite va fi probabil considerată, cândva, drept cea mai gravă de la cel de-al doilea război mondial încoace“. Analiştii economici o compară deja cu crahul economic din 1929, când, deşi acţiunile bursei din New York înregistrau o creştere susţinută, a venit momentul unui regres care a înregistrat apogeul în 24 octombrie, „Joia Neagră“ a economiei americane: 12 milioane de acţiuni au fost date spre vânzare.

Acesta a fost începutul marii crize globale economico-financiare, cu efecte dramatice: foarte multe companii au ajuns falimentare, jucătorii mici de la bursă au dispărut complet, băncile şi-au pierdut credibilitatea, iar depunătorii s-au grăbit să-şi retragă economiile, 5.000 de bănci americane fiind închise. Consecinţele crizei nu s-au oprit aici, închiderea fabricilor şi uzinelor a condus la o creştere importantă a numărului de şomeri, iar milioane de americani au cunoscut, timp de câţiva ani, ce înseamnă foamea şi lipsa unui acoperiş deasupra capului.

Nu doar americanii au avut însă de suferit în urma crahului, economiile europene şi chiar cele asiatice resimţind din plin marea criză: timp de zece ani, au fost îngheţate complet construcţiile şi proiectele de infrastructură, iar zeci de milioane de oameni au îndurat privaţiuni la limita supravieţuirii.

Dacă actuala criză va lua amploarea celei din anii â30, nu doar zeci de milioane, ci chiar sute de milioane de oameni vor avea de suferit consecinţe similare.

Soluţii de îndepărtare a crizei

Marile bănci centrale au anunţat încă din decembrie lansarea unei acţiuni comune în încercarea de a tempera neîncrederea apărută pe pieţele financiare.

Cele cinci instiţutii financiare importante ale lumii (Rezerva Federală Americană, Banca Centrală Europeană, Banca Naţională a Elveţiei, precum şi băncile centrale din Canada şi Marea Britanie) au anunţat că vor lua diferite măsuri care urmăresc obţinerea aceluiaşi rezultat: creşterea lichidităţilor pe piaţa financiară pentru a evita o recesiune economică la nivel mondial. „Vom pierde, într-o formă sau alta, mai multe instituţii financiare înainte de finalul actualei crize“, a declarat Allen Sinai, de la compania de consultanţă Decision Economics.

Situaţia alarmantă înregistrată la nivel mondial impune soluţii drastice, una dintre ele fiind reducerea numărului de credite acordate de bănci prin înăsprirea condiţiilor de creditare. O altă soluţie, în viziunea lui Jeffrey Gundlach, directorul de investiţii al fondului TCW Group, ar fi creşterea preţurilor locuinţelor.

„În acelaşi timp, oficialii Fed sunt conştienţi de faptul că politica de reducere a dobânzii de referinţă nu are capacitatea de a rezolva imediat problemele din segmentul de creditare“, consideră Gundlach. „Istoria marilor crize financiare arată că, la un moment dat, intervenţia guvernului pe piaţă este inevitabilă“, a declarat Richard Sylla, de la New York University.

▲ Ce se va întâmpla în România

Frământările şi nesiguranţa din SUA lovesc, prin ricoşeu, şi economiile altor ţări, de la Turcia şi Japonia la Marea Britanie şi România. În ţara noastră, efectele se simt pe fondul scumpirii finanţărilor interbancare, a supraevaluării segmentului imobiliar local şi a neîncrederii pe care o manifestă băncile între ele, chiar dacă expunerea lor pe piaţa substandard este aproape nulă.

Valentin Lazea, economist-şef la Banca Naţională, susţine că economia românească are anumite vulnerabilităţi, printre care exacerbarea consumului şi îndeosebi a consumului pe datorie, „foarte riscant în condiţiile turbulenţelor financiare internaţionale“, lipsa de stimulare a economisirii interne, mizarea pe atragerea de economisire externă, pe calea creditelor, care au ajuns să acopere mai mult de jumătate din deficitul contului curent. „În sens restrâns, stabilitatea financiară a sectorului bancar din România nu va fi afectată aproape deloc, întrucât puţine dintre băncile comerciale prezente la noi sunt actori globali (SocGen, ING), ca atare, nivelul expunerii lor faţă de instrumentele subprime de pe piaţa americană este limitat. Totuşi, capacitatea băncilor de a atrage cu uşurinţă credite externe va scădea, ceea ce, din punct de vedere macroeconomic, va fi o ajustare salutară: vor fi bani mai puţini pentru finanţat importurile şi, astfel, consumul se va ajusta spre niveluri mai rezonabile“, a susţinut Valentin Lazea într-un interviu pentru un cotidian central. Economistul-şel al BNR a apreciat însă că stabilitatea altor sectoare, precum bursa de valori, va avea de suferit, având în vedere „fuga spre calitate“ a investitorilor internaţionali. „Un semnal de alarmă trebuie tras în sectorul imobiliar, care, în ultimii ani, a cunoscut în România o creştere explozivă, experienţa recentă a unor ţări precum Marea Britanie, Irlanda sau Spania arătând că astfel de creşteri explozive sunt nesustenabile“, a mai arătat Valentin Lazea.

▲ Pierderi de sute de milioane de dolari

Criza de pe pieţele de creditare ar putea cuprinde întregul sistem financiar, ceea ce ar putea determina scăderea valorii contabile a instituţiilor financiare din întreaga lume cu 800 de miliarde de dolari, potrivit unui oficial al Fondului Monetar International (FMI), citat de Reuters. Anoop Singh, director în cadrul FMI, apreciază că probabilitatea ca Statele Unite să intre în recesiune este mare, iar pierderile crizei subprime din Statele Unite se vor regăsi şi în pierderile băncilor europene.

Potrivit oficialului FMI, mai optimist decât alţi analişti, sistemul financiar global, respectiv băncile, companiile de asigurări, fondurile de hedging şi de pensii s-ar putea confrunta cu pierderi de 800 de miliarde de dolari. „Există temeri tot mai mari că preţul locuinţelor din străinătate, care au crescut în unele regiuni chiar mai mult decât cele din SUA, ar putea scădea brusc, cu implicaţii asupra sistemului financiar“, a mai precizat Anoop Singh.

Pierderile băncilor datorate pieţei creditelor ipotecare riscante au fost estimate de oficialul FMI la aproximativ 230 de miliarde de dolari, din care jumătate aparţin sistemului bancar american, iar restul băncilor europene.

Alţi analişti consideră însă că băncile din întreaga lume ar putea înregistra pierderi totale de aproximativ 400 de miliarde de dolari în urma crizei creditelor subprime (credite ipotecare cu grad mare de risc). Mike Mayo, analist la Deutsche Bank Securities Inc., estimează că la un nivel de 1.200 de miliarde de dolari, la cât se ridică creditele subprime în SUA, pierderile se vor cifra undeva între 150 şi 250 de miliarde de dolari, la care se vor adăuga alte 150 de miliarde de dolari, sub formă de pierderi pe piaţa derivativelor legate de creditele subprime.