Proiect de reintegrare în familii a copiilor abandonaţi

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a lansat un proiect al cărui principal obiectiv este găsirea soluţiilor de reintegrare în familii a copiilor instituţionalizaţi, în contextul în care România s-a angajat, în fața organismelor europene, să închidă centrele de plasament până în 2020.

Autoritatea pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie a lansat, luni, un proiect privind stabilirea unui plan de dezinstituţionalizare a copiilor din sistem, „fără ca acest lucru să însemne mutarea din centrele mari în centre mai mici, ci, pe cât posibil, integrarea unui număr cât mai mare în comunitate, prin reintegrare în familie”. Astfel, va fi analizată situaţia fiecărui copil aflat în sistemul de protecţie specială şi se vor stabili nevoile familiei şi comunităţii de care aparţine, pentru ca în final acesta să revină acasă. Potrivit statisticilor, aproximativ 60.000 de copii şi tineri se află în grija sistemului de protecţie de stat, iar ţara noastră s-a angajat, în fața organismelor europene, să închidă toate centrele de plasament până în 2020. Proiectul ANPDCA, denumit „Elaborarea planului de dezinstituţionalizare a copiilor din instituţii şi asigurarea tranziţiei îngrijirii acestora în comunitate - SIPOCA2”, are o durată de implementare de 30 de luni și un buget de 13,5 milioane de lei, peste 11 milioane de lei reprezentând finanţare europeană, prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă (POCA). „Prin acest proiect se va face o diagnoză complexă a situaţiei centrelor de plasament, pe baza căreia se va fundamenta şi planifica, strategic, procesul de dez­instituţionalizare, la nivel central şi local”, se arată într-un comunicat al ANPDCA. Concret, situaţia fiecărui copil aflat în sistemul de protecţie specială va fi analizată din toate punctele de vedere: mediul familial, sănătate şi educaţie. Mai departe, specialiştii vor analiza şi situaţia socio-economică a familiei copilului, în cazurile în care aceasta există, respectiv a comunităţii de care aparţine copilul. În urma acestor analize „se va stabili care sunt nevoile familiei şi ale comunităţii, respectiv de ce ar fi nevoie pentru ca un copil să revină acasă”. Autoritatea pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie argumentează decizia prin aceea că „s-a constatat faptul că minorii intră foarte uşor în sistem, ies foarte greu şi, de cele mai multe ori, motivul abandonului este sărăcia”.

Preşedintele ANPDCA, Gabriela Coman, a precizat că proiectul a fost gândit în baza unei analize care arată în detaliu motivele intrării copiilor în sistemul de protecţie specială, precum şi situaţia lor în sistem. „Am construit un proiect pe dezinstituţionalizare, urmând să mai construim unul pentru prevenirea intrării copilului în sistem. Încercăm să facem o procedură unitară care să pornească din profunzime, adică nu doar să analizeze dosarele copiilor, ci şi situaţia fiecărui copil în parte. Va fi analizată starea fiecăruia, de sănătate, educaţională, după care se identifică comuni­tă­ţile-sursă şi familiile din care provin, astfel încât să vezi câţi se pot reintegra şi ce nevoi sunt în acea comunitate. Deci, va fi o metodologie unitară de închidere a acestor instituţii, astfel încât direcţiilor să le fie uşor atunci când vor aplica, noi să ştim că proiectele pleacă de la nevoile acelor copii”, a spus Gabriela Coman. Aproximativ 60.000 de copii şi tineri se află în grija sistemului de protecţie a copilului, iar dintre copiii aflaţi în grija statului aproape 25.000 sunt cu dizabilităţi. Printre motivele pentru care, anual, copiii intră în acest sistem (prin abandon la naştere sau mai târziu) se numără sărăcia, imposibilitatea de a-i creşte şi de a-i îngriji corespunzător. De altfel, potrivit reprezentanţilor Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, „90% din copiii care sunt instituţionalizaţi, la acest moment, au părinţi în viaţă, pe care soarta, din cauza condiţiilor grele de viaţă, în principal a sărăciei, i-a izolat de copii”.