Proiectul „Toiagul viu al bătrâneţii“, în Parohia Comăneşti

Parohia „Adormirea Maicii Domnului“ - Comăneşti din comuna Suharău, judeţul Botoşani, a derulat, în perioada 12-22 martie 2015, o serie de activităţi cu scop misionar şi filantropic în sânul comunităţii, în cadrul proiectului „Toiagul viu al bătrâneţii“. Activitatea se doreşte a fi înscrisă în concursul naţional de miniproiecte organizat de Patriarhia Română, „Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu“.

Participanţii, copiii implicaţi voluntar, s-au familiarizat cu atmosfera din biserică din perioada Postului Mare pe două direcţii: cea a cultului liturgic şi cea filantropică. Astfel, fete de diferite vârste s-au adunat în preajma bisericii pentru a învăţa cântări specifice Postului Mare, precum „Cămara Ta“,  „Aliluia... Iată Mirele“, „Cu noi este Dumnezeu“, „Doamne al puterilor“, dar şi alte cântări închinate lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi sfinţilor, precum „Cât de mărit“, „Ceea ce eşti bucuria“, „Ce vă vom numi“. La chinonicul Sfintei Liturghii din Duminica a III-a din Post, în jurul stranei, s-au cântat aceste cântări, după care, în cadrul predicii, la final, părintele paroh Paul-Andrei Smeu a cerut sprijinul financiar al celor prezenţi pentru a strânge câţiva bănuţi, destinaţi celei de-a doua direcţii vizate, cea filantropică.

„S-au avut în vedere 20 din casele din parohie în care sunt bătrâni singuri, fie văduvi sau văduve, pentru care s-au alcătuit câteva pachete, conţinând fructe şi alte produse. Înainte de a-i vizita, copiii au participat la o cateheză în care li s-a expus importanţa înfăptuirii poruncilor lui Hristos privitoare la ajutorarea semenilor aflaţi în nevoie, au vizionat câteva secvenţe de film pe această temă şi au discutat împreună aspecte practice legate de temă. În Duminica a IV-a din Post, după Liturghie, împreună cu tinerii din parohie, am păşit pragul caselor bătrânilor cu flori în mână, oferindu-le şi câte un pachet. Bucuria a venit din ambele părţi: a bătrânilor, pentru că nu au fost uitaţi de cei din jur, şi a copiilor, pentru că au avut ocazia să afle poveşti de viaţă şi să ia câte un sfat din experienţa vârstnicilor din comunitate. Au fost şi două cazuri copleşitoare în care bătrânii au fost găsiţi la poartă, aşteptând, vădit emoţionaţi, sosirea vizitei. Ideea a plecat de la faptul că trebuie alinată cumva durerea cea mai mare a oamenilor, care nu este cauzată de boală, ci de singurătate, mai ales că parohiile rurale mici sunt alcătuite preponderent din oameni vârstnici, ai căror copii sunt plecaţi fie către zonele urbane, fie în străinătate“, ne-a declarat pr. paroh Paul-Andrei Smeu. (Tudorel Rusu)