Ratele şi copiii îi leagă pe români de Spania

Situaţia economică tot mai gravă, resimţită de la marile economii ale lumii şi până în ţările subdezvoltate, generează disponibilizări masive în special în sectorul construcţiilor. Românii nu sunt ocoliţi de efectele crizei, fie că îşi duc traiul în ţară, fie în Spania sau Italia. În ciuda greutăţilor, zeci de mii de şomeri români din întreaga Spanie ezită să se întoarcă acasă, ratele la bănci şi copiii care studiază în şcolile din peninsulă fiind principalele motive pentru care sunt legaţi de glia spaniolă.

Până nu demult, pentru români pământul făgăduinţei s-a numit cu precădere Spania. Ascensiunea economiei iberice cu ajutorul importantelor finanţări europene i-a determinat pe compatrioţii noştri să populeze şantierele şi fermele spaniolilor. Au fost denumiţi generic „căpşunari“, însă pe cei mai mulţi acest lucru nu i-a deranjat atâta vreme cât au putut să-şi permită în România achiziţia unui apartament sau a unei case cu două-trei etaje.

Şomajul, principalul efect al crizei

Criza financiară a cuprins însă, inevitabil, şi economia Spaniei şi, implicit, pe românii stabiliţi acolo. Şi în vremuri când sectorul imobiliar se prăbuşeşte, şantierele se închid, şomajul este în floare. Foarte mulţi români au fost concediaţi, iar cifrele oficiale vorbesc de la sine.

De exemplu, în zona Castellon, unde a fost întemeiată o puternică comunitate care numără 53 de mii de români, au fost înregistraţi aproximativ 7.500 de şomeri români. Cifrele acestea nu sunt însă nici pe departe relevante pentru situaţia acestora pe piaţa muncii, pentru că cei mai mulţi dintre români a muncit ilegal şi nu pot fi înregistraţi ca şomeri, potrivit consulului român Liviu Popa, citat de Agerpres.

„Atâta vreme cât românii au fost un contingent fără drept de muncă multă vreme, şi apoi (după intrarea în UE) a persistat moratoriul impus de Guvernul spaniol, românii care lucrau legal şi aveau dreptul la indemnizaţii de şomaj, şi cotizau legal, adică erau înscrişi în sistem, erau foarte puţini“, explică consulul Popa, amintind că, oricum, „cei care muncesc ilegal nu pot fi cuprinşi în nici un fel de statistică“. Atunci a apărut pentru mulţi soluţia activităţii ca autonomi - persoane fizice autorizate -, un soi de „firmă unipersonală, însă, aşa, românul nu are legătură cu sistemul public, nu cotizează, nu este îndreptăţit la indemnizaţie, nici la asigurările sociale, sanitare, el doar îşi vinde propria forţă de muncă“, spune consulul român.

Falimente în construcţii şi industria ceramicii

Românii din provincia Castellon au depins mereu de ritmul de dezvoltare în construcţii - în perioada când s-a construit foarte mult în zona litoralului -, dar şi de fabricile de ceramică unde, „în urmă cu câţiva ani, 90% dintre lucrători erau români“, spune consulul Popa, adăugând că, având în vedere faptul că producţia din aceste fabrici de gresie, faianţă, porţelan „sunt legate ombilical de construcţii“, sector extrem de afectat de criză în Spania, situaţia românilor se agravează.

Cu toate acestea, cum ritmul dezvoltării a început să scadă încă de acum câţiva ani, unii români au apucat să-şi dea seama de acest lucru: „dacă iniţial au venit ca simpli muncitori, acum 5-6 ani, iar între timp şi-au făcut echipe, când au văzut că în Spania apar semne că cererea n-ar mai fi aşa de mare ca în anii trecuţi, s-au reorientat - au făcut o firmă şi în România“.

După extinderea UE, lucrurile au devenit mult mai facile, spune consulul român, astfel că românii şi-au menţinut activitatea şi în Spania, şi în România, iar investitorilor, partenerilor spanioli le-a fost ulterior mai uşor să vină în ţară.

De ce nu vin românii acasă

Deşi au rămas fără locuri de muncă, iar mulţi dintre ei nu beneficiază de şomaj în Spania, românii nici nu se gândesc să se întoarcă acasă, asta pentru că în ţară nu-i aşteaptă decât, eventual, părinţii şi bunicii. „Românii din Castellon ar pleca imediat acasă, chiar dacă în România nu-i aşteaptă o situaţie deosebit de bună, însă îi împiedică decisiv împrumuturile ipotecare luate şi situaţia copiilor lor, care au început să studieze aici“, subliniază Liviu Popa, consulul român din Castellon de la Plana.

La creditele ipotecare contractate aici „au apucat să plătească zeci de mii de euro - iar dacă nu plătesc, contractul e de aşa natură încât banca rămâne cu apartamentul, îl scoate la vânzare, îl vinde, dar le ia banii cu toate penalităţile şi îi urmăreşte pentru alte bunuri, oriunde le-ar avea - chiar şi în România“.

Pe de altă parte, copiii românilor au început să studieze în şcolile din Spania; unii sunt născuţi acolo, alţii au plecat când erau mici, iar limba română nu le este foarte familiară. „Le e greu să se mute de la o clasă la alta, de la o şcoală la alta, cu atât mai mult dintr-o ţară în alta, pe care unii nici n-au văzut-o sau au văzut-o doar la bunici“, spune consulul român, amintind că, odată veniţi în vacanţe acasă, copiii românilor din Spania „nu se joacă, nu se înţeleg cu ceilalţi copii, au dificultăţi pentru că nu vorbesc o română corectă, nu se integrează rapid“.

De aceea, consulul român subliniază importanţa crucială pe care o are cursul de limbă, cultură şi civilizaţie românească, derulat în şapte Comunităţi autonome, şi care încearcă să înlăture anumite bariere în principal lingvistice.

▲ Avalanşă de copii români în Castellon

Principala problemă cu care vin românii din Castellon de la Plana la consulatul românesc de aici, care funcţionează de 15 luni, este legată de actele de identitate. „Oamenii s-au decuplat de la cultura necesităţii de a fi cu actele în ordine“, susţine consulul român Liviu Popa, apreciind că, „odată ce au obţinut un document spaniol care le permite şederea, pentru mulţi actele româneşti nu mai contează (pentru ei) decât când situaţia este presantă: în caz de îmbolnăvire, deces, însă chiar şi evenimente fericite - căsătorie sau naşterea unui copil“.

Castellonul a cunoscut o adevărată „avalanşă“ de copii români care s-au născut aici, spune dl Popa, apreciind că numărul celor 1.500 de certificate de naştere eliberate de oficiul consular în ultimul an este semnificativ. Căsătoriile au fost, şi ele, în număr mare - peste 150 - şi, din nefericire, şi decesele - peste 200 în ultimul an, dezvăluie consulul român.

Toate aceste chestiuni duc la situaţia în care cel puţin 100 de români trec pragul consulatului în fiecare zi, deşi sunt şi zile în care funcţionarii români se ocupă de actele a 300 de persoane. În oraşul Castellon de la Plana, dintr-o populaţie totală de 170.000 de persoane, în mod oficial aproximativ 30.000 sunt români, potrivit datelor oferite de consulul român de aici.

▲ „Cei care revin percep întoarcerea ca pe un eşec“

Românii din Castellon privesc cu preocupare şi neîncredere situaţia din România şi eventualele decizii de a reveni acasă, la un loc de muncă bun şi un loc în şcoli pentru copii, deşi sunt foarte mulţi care ar dori să se întoarcă şi care îşi fac şi planuri în acest sens, susţine Sorin Simion, preşedintele Asociaţiei românilor din Castellon, Valencia şi Alicante.

„Sunt foarte multe aspecte de considerat aici: când ajungi să ştii cum e să ai şi drepturi, nu numai obligaţii, vrei să şi primeşti pe măsură dacă te decizi să revii acasă: salarii mai mari, educaţie mai bună, servicii de calitate“, spune dl Simion, apreciind că una dintre marile probleme care îi împiedică pe români să revină este plata ipotecilor pe care le-au contractat.

„Dacă multe familii se zbat să-şi plătească ipotecile contractate acum 5-6 ani într-o euforie generală, stimulată de entităţile bancare ai căror reprezentanţi ieşeau pe stradă şi te rugau să iei un credit, situaţia se datorează faptului că noi, românii, avem un simţ al proprietăţii diferit de alte popoare - vrem să adunăm, să avem câte ceva al nostru, să-l deţinem, venind dintr-un sistem în care proprietatea era a tuturor şi, de fapt, a nimănui“, explică reprezentantul asociaţiei româneşti explozia contractării de ipoteci.

„Cei care revin percep întoarcerea ca pe un eşec (...), au luat credite profitând de ofertele băncilor, gândindu-se că vor avea mereu bani, iar acum s-ar întoarce acasă pentru că au pierdut tot“, spune Cristina Dobre, mediatoare culturală la asociaţia amintită, apreciind că în Castellon, unde nu există industrie, fabrici, producţie mare, românii erau angajaţi în construcţii, iar femeile în sectorul serviciilor - acum ambele fiind afectate de criză.

Asociaţia românilor din Castellon, Valencia şi Alicante a fost creată încă din 1996, fiind prima asociaţie formată de românii imigranţi veniţi în Spania din motive economice, în ultimul deceniu, potrivit spuselor preşedintelui Sorin Simion.