Recoltarea mierii de tei şi floarea soarelui

Luna iunie, luna solstiţiului de vară este şi luna în care albinele, ca şi natura, interdependente de altfel, ating apogeul dezvoltării lor. În zona de şes din sudul ţării, începe culesul la floarea‑soarelui şi tei, iar în zona de deal şi munte înfloresc salcâmul, fâneţele şi zmeura. Iunie este prima lună a verii, când ziua creşte simţitor şi la 22 iunie, ziua solstiţiului de vară, avem cea mai lungă zi din an.

În această zi, 22 iunie, începe vara astronomică, se măreşte durata zilei până la 15 ore, iar noaptea se reduce la nouă ore. Apicultorii au depus eforturi pentru a scoate familiile de albine puternice din primăvară şi acum aşteaptă roadele muncii. Stupii sunt puternici, datorită numărului mare de albine care îi populează, iar multitudinea de plante care au înflorit şi vremea caldă asigură un bun cules de miere. În această lună înfloresc zmeurul, lucerna, trifoiul şi alte plante melifere, totuşi cele mai vizate culesuri de către apicultori sunt teiul şi floarea‑soarelui. Pentru unii apicultori, continuă valorificarea culesului de salcâm II şi III, rapiţa de primăvară, muştarul, zburătoarea în zona de deal‑munte, precum şi fâneaţa în zona de deal, după cum precizează Asociaţia Crescătorilor de Albine din România. O plantă meliferă, care oferă culesuri importante luna aceasta, este teiul. Acesta are trei specii mai importante ca răspândire şi interes apicolŞ teiul cu frunza mare, teiul pucios şi teiul: argintiu. Cea mai bună producţie de miere se obţine de la teiul argintiu, 950‑1.200 de kilograme/hectar. Floarea‑soarelui este cea de‑a doua sursă importantă pentru albine şi înfloreşte începând cu a doua jumătatea a lunii iunie şi continuă cu prima jumătate a lunii iulie. Este o specie nectaro‑poleniferă care oferă o producţie de miere apreciată la valori cuprinse între 30 şi 130 kilograme miere, familiile puternice putând realiza, în medie, 20 kilograme de miere marfă.

Pe lângă extracţia şi valorificarea mierii, în timpul verii mai sunt de făcut alte numeroase lucrări în stupină. În primul rând, trebuie evitată roirea naturală necontrolată prin procedee de roire artificială. Una dintre ele constă în transvazarea într‑un stup gol a patru faguri bine populaţi cu albine şi puiet, ridicaţi dintr‑o familie puternică, având cel puţin 9‑10 faguri cu puiet şi 16‑18 intervale cu albine. Practic se procedează la despărţirea familiei în două jumătăţi. Albinele bătrâne se vor întoarce la stupul de bază, iar în stupul în care se formează noua familie se va introduce o matcă fecundată. Acum, este perioada favorabilă pentru formarea familiilor ajutătoare, fără ca prin aceasta să pericliteze folosirea culesurilor următoare. Prin unirea în toamnă a familiilor ajutătoare cu familii de bază din care au fost formate, se măreşte cu 50% puterea familiilor şi se previne, totodată, roirea naturală. O altă lucrare importantă, de care trebuie avut grijă luna aceasta, este verificarea stupilor, înlocuirea fagurilor vechi şi verificarea stării sănătăţii albinelor. Este necesară reducerea controlului stupilor în timpul culesurilor abundente pentru a nu deranja albinele. Trebuie avut grijă că deplasarea albinelor la masivele melifere se face noaptea, iar stupii trebuie poziţionaţi paralel cu sursa meliferă. Schimbările climatice impun o grijă sporită faţă de familiile de albine. Apa proaspătă nu trebuie să lipsească din stupină, mai ales că în această lună zilele sunt mai călduroase faţă de lunile precedente. În zilele caniculare, dacă stupina nu este aşezată într‑o zonă umbrită, trebuie asigurată umbrirea individuală a stupilor cu paie şi frunze, precum şi amplasarea stupilor în apropiere de o sursă de apă.