Regina Marii Britanii, printre beneficiarii subvenţiilor europene din agricultură

▲ Începând cu acest an, Uniunea Europeană a cerut statelor membre să comunice lista beneficiarilor fondurilor europene din Sectorul agricultură şi dezvoltare rurală ▲ Chiar dacă unele ţări, precum Germania, au refuzat acest lucru, sub diverse motivaţii, după o investigaţie făcută de jurnaliştii a două prestigioase cotidiene aparţinând companiei media „The New York Times Company“, a reieşit faptul că o bună parte din fondurile alocate de la bugetul UE se îndreaptă către marii bogătaşi, patroni ai unor mari proprietăţi, sau către firme multinaţionale care nu au o prea mare legătură cu sectorul agricol ▲

În 2008, Uniunea Europeană a acordat peste 50 de miliarde de euro în cadrul celui mai vast program de asistenţă pentru agricultură din lume, care acordă finanţare unui mare număr de beneficiari, nu doar fermierilor care muncesc pământul. Printre beneficiari se numără fabricanţi de bomboane gumate germani, furnizori ai unor nave de croazieră de lux şi proprietari de pământ bogaţi, de la regina Elisabeta a II-a, a Marii Britanii, până la Prinţul Albert al II-lea de Monaco.

UE plăteşte peste jumătate din bugetul său anual, aproximativ 53 de miliarde de euro, pentru subvenţiile agricole, de patru ori mai mult decât SUA, iar aceste stimulente financiare costă, pe fiecare cetăţean european, aproximativ 110 euro pe an, potrivit Comisiei Europene. Banii provin din taxe vamale, impozite pe vânzări şi contribuţia fiecărei ţări în funcţie de bogăţia sa.

37,5 miliarde de euro merg spre zecile de mii de fermieri din UE

Pentru prima dată, anul acesta, toate cele 27 de ţări membre în UE au fost obligate să îşi publice modul în care îşi distribuie banii proveniţi din subvenţiile agricole. O analiză efectuată de „The New York Times“ şi „International Herald Tribune“ privind beneficiarii subvenţiilor din ţările mari a oferit prima imagine detaliată referitor la cine primeşte cu adevărat aceşti bani.

Datele au subliniat anvergura modului în care a evoluat programul subvenţiilor, dincolo de obiectivele originare de creştere a producţiei agricole şi sprijinire a fermierilor tradiţionali, care sunt siliţi să se confrunte cu fluctuaţiile pieţei. Ele ilustrează, de asemenea, faptul că UE a trecut la punerea accentului pe dezvoltarea rurală în locul sprijinirii preţurilor şi a stimulentelor pentru producţie, iar in acest proces a descentralizat sistemul, acordând ţărilor mai multă libertate privind repartizarea subvenţiilor, relevă „New York Times“.

Datele arată că cea mai mare parte a asistenţei, aproximativ 37,5 miliarde de euro, merge încă spre proprietarii de pământ şi fermieri, fiind distribuită în mii de plăţi individuale de-a lungul continentului.

Proiectul prinţului Charles din Transilvania, calificat pentru finanţare europeană

Există şi proprietari de pământ bogaţi care beneficiază de subvenţii, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii calificându-se pentru 473.500 de lire asistenţă pentru agricultură în 2008, pentru Sandringham Farms, un domeniu regal de 20.000 de acri, care a fost locuinţa privată pentru patru generaţii de monarhi britanici, începând cu 1862. Un proiect favorit al prinţului Charles, de prezervare a unei zone rurale din Transilvania, s-a calificat, de asemenea, pentru finanţare, precizează ziarul american. De asemenea, ducele de Westminster - aflat pe locul al treilea în topul celor mai bogaţi oameni din Regatul Unit, cu o avere estimată la 6,5 miliarde de lire sterline, a obţinut, pentru ferma sa, fonduri europene de 486.534 de lire sterline.

Prinţul Albert II de Monaco a obţinut 507.972 de euro, în 2008, pentru culturile sale de grâu din Franţa.

Sistemul este profitabil şi pentru Biserica Catolică, prin numeroase mănăstiri şi abaţii din Italia, Spania, Austria şi Franţa.

Prin comparaţie, o fermă mică, tipică din România, ar putea primi subvenţii în valoare de aproximativ 400 de euro, iar suma ar fi ceva mai mare pentru fermierii din ţări mai prospere.

Şi mari multinaţionale pot obţine subvenţii din diferite state membre în UE atât timp cât operează în Europa. De exemplu, Cargill - mamutul producător de alimente, cea mai mare companie privată din SUA, cu venituri de 120 de miliarde de euro în 2008 - a primit anul trecut cel puţin 10,5 milioane de euro, bani din subvenţii colectate în opt ţări din UE.

Firme nonagricole, beneficiari ai subvenţiilor agricole

Jurnaliştii americani au arătat însă şi că sute de milioane de euro sunt plătite unor persoane şi companii care au puţină legătură sau chiar deloc cu agricultura tradiţională. Sumele cele mai consistente merg spre companii multinaţionale precum conglomerate din domeniul alimentar, producători de zahăr şi distilerii de băuturi alcoolice. În Franţa, de exemplu, cel mai mare beneficiar a fost procesatorul de carne de pui Groupe Doux, care a primit 62,8 milioane de euro, urmat de aproximativ o duzină de fabricanţi de zahăr care, împreună, au beneficiat de peste 103 milioane de euro.

Procesatorii de zahăr nu conduc ferme, iar Groupe Doux şi-a externalizat ramura de creştere a păsărilor spre mii de crescători contractanţi. Ei s-au calificat însă pentru rambursările agricole de export, guvernele rambursând diferenţa dintre preţul european al unei mărfii şi preţul de pe piaţa mondială, mai scăzut. Astfel s-a calificat fabricantul de dulciuri german Haribo, pentru subvenţii de 332.000 de euro pentru zahărul din bomboanele sale gumate. Un al beneficiar al banilor europeni este compania catalană din domeniul construcţiilor, Arids Roma, care asfaltează autostrăzi şi a beneficiat de subvenţii agricole de la UE în valoare de 1,59 milioane de euro. Legătura acestei companii cu agricultura este una tangenţială, ca, de altfel, şi multinaţionale care obţin subvenţii de export de zeci de milioane de euro, pe lângă profiturile uriaşe pe care le dobândesc, comentează „The New York Times“.

Comisia Europeană: „Este perfect în regulă“

Unii oficiali europeni şi economişti cred că o mare parte din banii cash din subvenţii sunt obţinuţi în detrimentul fermierilor locali, având în vedere că marile companii pot cumpăra alimente mai ieftine, însă nu de la aceştia. Rambursările au un efect puternic asupra comerţului global, scăzând preţurile în plan mondial şi subminând fermierii săraci din afara Europei, ale căror venituri sunt afectate. Este vorba de o altă formă de sprijinire a preţurilor, spun economiştii, o reminiscenţă a vechiului sistem care încuraja supraproducţia de alimente, autorităţile din UE sperând să-i pună capăt în 2013.

Este greu de aflat cu precizie cât de multe subvenţii merg spre nefermieri. Unele din informaţiile furnizate de cele 27 de ţări membre în UE sunt vagi, ascunzând adevăraţii beneficiari. UE însăşi spune că va fi complicat să calculeze cât de mulţi nefermieri primesc aceste subvenţii. Dar oficialii UE afirmă că au adaptat pur şi simplu acest model pentru a sprijini agricultura sub toate formele ei moderne.

„Dezvoltarea rurală nu priveşte numai fermele, ci şi proiecte de mediu şi stimularea economiei rurale“, a declarat Michael Mann, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, executivul UE care are responsabilităţi majore privind agricultura. El a mai precizat că „este perfect în regulă ca afaceri neagricole să obţină bani pentru un proiect care creează locuri de muncă şi prosperitate în zone rurale“.

PAC necesită o revizuire urgentă

Criticii acestui demers însă, printre care şi sindicate ale fermierilor, precum şi analişti şi politicieni, spun că UE a creat o structură şubredă de acordare de granturi, care este ghidată de o amplă varietate de interese naţionale şi care a deschis robinetul banilor pentru aristocraţi prosperi ce deţin terenuri, dar nu fac agricultură pe ele. Economişti specializaţi pe agricultură din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) au criticat acest flux drept „scurgere“, deoarece o mare parte din banii din subvenţii ajunge la „beneficiari neplanificaţi“ care nu au nevoie de ele. În opinia lui Harald von Witzke, profesor de economia agriculturii la Universitatea Humbold din Berlin, acest sistem a devenit mai confuz şi într-un sens şi-a pierdut direcţia. El crede că este nevoie de o revizuire totală a Politicii Agricole Comune, inclusiv a modalităţii de subvenţionare a fermierilor.

Subvenţiile agricole sunt un instrument economic controversat atât pentru politicieni din SUA, dar şi Europa, însă unii economişti văd în ele instrumente de denaturare a comerţului, care afectează buzunarul contribuabilului şi distrug mijloacele de trai ale fermierilor în unele dintre cele mai sărace ţări din lume.

Potrivit „The New York Times“, UE a transferat fonduri de la fermieri către proiecte de dezvoltare rurală, ideea fiind de a încuraja obiective de dezvoltare precum agricultura organică, agroturismul, infrastructura, energia regenerabilă şi afacerile rurale.