Revelionul pe mapamond

▲ Sărbătoarea de Revelion este una a bucuriei şi a speranţei, oamenii se întâlnesc pentru a petrece împreună, în familie sau în pieţe publice, alături de mii de semeni ▲ Sărbătoarea Revelionului este una relativ recentă; în cultura veche cea mai importantă sărbătoare era cea a Crăciunului, care aducea cu sine un întreg şir de sărbători ▲ De-a lungul secolelor, prima zi a Anului Nou a fost mereu modificată, de cele mai multe ori prima zi a anului era fixată în funcţie de sărbătorile religioase importante, precum Crăciunul sau Buna Vestire ▲ În final, ziua în care este prăznuită circumscrierea pruncului Iisus, 1 ianuarie, a fost fixată ca prima zi a anului ▲

Sărbătoarea Crăciunului deschide o perioadă de 12 zile care se încheie la 6 ianuarie, odată cu Botezul Domnului. Această perioadă era, în Evul Mediu, una în care toată lumea petrecea încontinuu, tot acum având loc şi multe mariaje. O parte din manifestările specifice sărbătorilor păgâne, precum cele ale saturnaliilor din imperiul roman, s-au păstrat în diverse forme, de aici provenind şi obiceiul de a purta măşti sau de a participa la baluri mascate. William Shakespeare a intitulat o piesă de a sa „A douăsprezecea noapte“, referindu-se la această perioadă de sărbătoare.

De la prima zi de Crăciun până la Bobotează, se împodobea bradul sau crenguţe verzi, sau se agăţau de uşi cununi împodobite cu fructe, cereale, dulciuri.

Tot în perioada dintre Crăciun şi Bobotează lumea îşi oferă daruri, iar, în unele regiuni, precum cele nordice, copiii primesc de la Moş Crăciun câte un dar în fiecare dintre cele douăsprezece zile. În Statele Unite se aprind lumânări în fiecare dintre aceste douăsprezece zile şi se cântă versete biblice specifice perioadei. Nu lipsesc nici mâncărurile tradiţionale care se servesc în fiecare noapte. În cea de a 12-a noapte se despodobea bradul şi casa, iar lumea îşi relua cursul normal al vieţii de zi cu zi.

În Marea Britanie precum şi în ţările care au făcut parte cândva din imperiul britanic, dar şi în alte ţări, are loc „Boxing Day“, o zi în care sunt oferite daruri pentru cei săraci. Într-o povestire a sa, Charles Dickens aminteşte despre cum era această zi în epoca elisabetană. Astfel, de la masă nu lipseau preparate precum budinca de prune, friptura de gâscă, totul stropit cu wassail, un punci puternic condimentat care semăna cu cedrul. Băutura, specifică ţărilor anglo-saxone, îşi trage numele de la sintagma „wćs hćil“ care înseamnă „Sănătate!“ sau „Să fii sănătos!“.

Sărbătorile se încheiau pe 6 ianuarie, atunci toate urmele sărbătorilor erau îndepărate, iar unii chiar credeau că e semn de ghinion dacă decoraţiunile nu erau date jos la această dată.

Artificii şi şampanie

pe tot mapamondul

Anul Nou este întâmpinat în zilele noastre cu artificii. O constantă a sărbătorii de Revelion care se regăseşte în cele mai multe culturi este cea a luminii din miez de noapte, însoţită de foarte mult zgomot. Artificiile îndeplinesc ambele condiţii, de sunet şi lumină, aceste spectacole fiind urmărite de mulţimea care iese în stradă, în pieţe publice pentru a întâmpina noul an.

Primii care dau startul bucuriei pe mapamond sărbătorind venirea noului an sunt australienii, fiind recunoscută frumuseţea spectacolelor de artificii care au ca fundal Opera din Sydney precum şi portul din golf. În fiecare an, se adună în Portul Jakson peste 1,5 milioane de oameni. De altfel, această sărbătoare a artificiilor din Australia este recunoscută ca fiind şi cea mai mare din lume.

Despre brazilieni nu se poate spune că nu ştiu ce înseamnă distracţia, iar noaptea de Revelion este un prilej care nu poate fi ratat. În marea majoritate a oraşelor braziliene au loc spectacole de artificii precum şi concerte, printre locurile celebre în care se adună milioane de oameni fiind plaja Copacabana din Rio de Janeiro. În Sao Paulo este sărbătorit, în noaptea de Revelion, şi Sfântul Silvestru.

Danezii aşteaptă cu nerăbdare discursul reginei, în noaptea

de Revelion

În Canada, în marile oraşe, lumea sărbătoreşte în stradă, cu artificii şi muzică, în timp ce în partea rurală cei mai mulţi stau cu familia şi prietenii în casă, pentru a petrece până ce apar zorii zilei de 1 ianuarie.

Danezii tradiţionalişti stau acasă cu familia, iar tinerii se întâlnesc cu prietenii, la artificii şi şampanie. De la masa de Revelion nu lipsesc prăjiturile cu marţipan, în formă circulară, „kransekage“. Danezii urmăresc cu mare atenţie mesajul de anul nou al reginei, la televizor. Momentul culminant este cel în care ceasul din primăria Copenhagăi ajunge la ora 12:00 fix, iar miile de oameni adunaţi în piaţă îşi aprind artificiile.

În Ecuador, oamenii poartă haine galbene, astfel încât să atragă norocul. De asemenea, pentru a fi sănătoşi, mănâncă 12 struguri, iar pentru a-şi asigura călătoriile dorite în noul an se plimbă cu o valiză în jurul casei.

Francezii numesc Revelionul şi Sfântul Silvestru. De la această sărbătoare nu lipseşte foie gras şi şampania. Francezii preferă să petreacă cu familia sau prietenii, dar nu refuză nici o invitaţie la bal, „soiree dansante“, dacă aceasta apare. Şi francezii încheie cu sărbătorile pe 6 ianuarie, zi în care se servesc diverse tipuri de prăjituri, specifice fiecărei regiuni a Franţei.

Cel mai mare Revelion european, la Poarta Brandenburg

Germanii numesc Revelionul tot Silvestru, ca francezii. Berlinul găzduieşte în fiecare an cea mai mare sărbătoare în stradă din Europa, care adună peste un milion de oameni, locul central al acestei sărbători fiind Poarta Brandenburg, de unde se lansează artificii. Germanii chiar şi-au făcut o reputaţie de mari cheltuitori de artificii.

Japonezii fac o curăţenie generală în case, pentru a primi anul cât mai curaţi, iar templele budiste bat clopotele de 108 ori la miezul nopţii.

În Liban, oamenii sărbătoresc cu brânză şi vin, împreună cu familia şi prietenii.

Olandezii sărbătoresc cu colţunaşi fierţi în ulei, numiţi „oliebollen“, precum şi cu felii de măr prăjit, numite „appelbeignets“.

Ruşii şi ucrainenii împodobesc bradul sau molidul de Crăciun, iar copiii îl aşteaptă pe Ded Moroz, un fel de Moş Crăciun a cărui sanie e trasă de trei cai, în loc de reni.

Familiile se întâlnesc în jurul unor mese foarte îmbelşugate, fac tot felul de urări şi îşi spun dorinţele pentru noul an. Membrii familiei îşi oferă daruri, precum şi celor invitaţi care nu sunt din familie. Acest obicei este cu stricteţe respectat şi nimeni nu îndrăzneşte să îl încalce.

Malanka este sărbătoarea ucraineană pentru Revelion, numele provenind de la sărbătoarea Sfintei Melania. În această noapte, colindătorii tradiţionali merg din casă în casă, cântând sau jucând diferite scenete.

Spaniolii pregătesc o prăjitură numită „Rosca de reyes“, similară „prăjiturii regelui“ din ţările anglo-saxone, în timp ce francenzii au „Galette des Rois“, o prăjitură pentru trei „regi“. Această prăjitură are în mijlocul său o mică figurină care îl întruchipează pe micul prunc, iar cel care găseşte această figurină atunci când se împarte prăjitura devine rege şi poartă o coroană de hârtie pentru întreaga zi. Spaniolii servesc la masa de Revelion creveţi, miel sau curcan. Pentru ei este foarte important să poarte ceva roşu, pentru a fi norocoşi în noul an.

Turcii îşi decorează casele şi străzile cu ghirlande luminoase, iar unii îşi împodobesc casa chiar cu mici arbori ornamentali pe care îi decorează, asemenea bradului de Crăciun. De asemenea, îşi fac mici daruri, organizează mese festive în familie, prilej cu care servesc friptură de curcan, dar şi alte preparate precum humus, musaca şi alte feluri tradiţionale de mâncare.

▲ Când începe anul nou?

Aproape tot mapamondul sărbătoreşte revelionul în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, fiind adoptat oficial, mai peste tot, calendarul gregorian.

O parte dintre ţările cu populaţie majoritar ortodoxă a trecut de la calendarul iulian la cel gregorian, astfel că 1 ianuarie este prima zi a anului şi pentru creştinii din Bulgaria, Cipru, Egipt, Grecia, Polonia, România, Siria şi Turcia.

Pentru ţările ortodoxe care păstrează calendarul iulian, noul an începe pe 14 ianuarie, conform anului civil al calendarului gregorian. În ţări precum Rusia, Georgia, Serbia, noul an civil este sărbătorit pe 1 ianuarie, dar, din punctul de vedere al religiei, noul an este sărbătorit şi pe 14 ianuarie.

Pentru chinezi, noul an are loc la luna plină, care are loc cu opt săptămâni înainte de venirea primăverii, iar data variază între 21 ianuarie şi 21 februarie, conform calendarului gregorian.

Conform vechiului calendar roman, noul an începea pe 1 martie. Iulius Cezar a decis ca anul nou să înceapă pe 1 ianuarie, în anul 45 după Hristos.

În Evul Mediu, unele sărbători importante religioase constituiau şi prima zi a anului. Anul nou, care începea pe 25 decembrie, a fost folosit în Germania şi Anglia în secolul al XIII-lea şi în Spania din secolul al XIV-lea până în secolul al XVI-lea.

Alte sărbători religoase care au fost punct de pornire al anului au mai fost 25 martie, Bunavestire, dată introdusă de Dionisie Exiguul în anul 525. Această sărbătoare a fost prima zi din an în Anglia până la 1 ianuarie 1752, cu excepţia Scoţiei. O altă dată pentru prima zi a anului a fost şi Vinerea Mare, numai că această dată nu a fost păstrată deoarece nu era una fixă, variind de la un an la altul.

În final, ziua în care Iisus a fost dus pentru circumscriere la biserică a fost aleasă ca prima zi a anului, zi care a fost adoptată treptat de diferite ţări ca prima zi a anului civil. Printre primele state care au adoptat această dată se numără Veneţia, în 1522, Suedia în 1529, Germania în 1544, Spania şi Portugalia în 1556, Prusia, Danemarca şi Norvegia în 1559, Franţa în 1564, Olanda în 1576, Scoţia la 1600, Rusia la 1700, Marea Britanie la 1752.