România, codaşă la înregistrarea mărcilor protejate

▲ La nivel european se poate obţine protecţie, în afara celei acordate pentru produsele tradiţionale şi cele ecologice, pentru două tipuri de produse agricole şi alimentare, respectiv DOP - denumire de origine protejată, IGP - indicaţie geografică protejată ▲ Până în prezent, România a trimis la Bruxelles un singur produs pentru obţinerea protecţiei geografice de calitate; alţi producători a cinci alimente tradiţionale vor începe anul acesta întocmirea documentaţiei pentru obţinerea protecţiei europene de denumire geografică ▲ La polul opus se află Franţa şi Italia, care deţin peste 40% din totalul înregistrărilor ▲

Prin înscrierea produselor agricole sau alimentare într-una dintre cele două categorii, DOP sau IGP, se obţine protecţie împotriva oricărei utilizări comerciale a unei denumiri înregistrate care ar permite exploatarea reputaţiei acesteia (ex. Salam de Sibiu), utilizării abuzive, imitării sau evocării originii, a oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului. De asemenea, se vor evita toate celelalte practici menite să inducă în eroare consumatorul cu privire la originea veritabilă a produsului.

DOP, „denumirea de origine“, poate fi numele unei regiuni, al unui loc specific sau al unei ţări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.

Produsul alimentar care se înscrie în cursa pentru obţinerea etichetei DOP trebuie să fie originar dintr-o anumită regiune, loc specific sau ţară, iar calitatea sau caracteristicile sale sunt datorate tocmai mediului geografic respectiv, cu factorii săi naturali şi umani. Materiile prime folosite trebuie să provină numai din aria geografică definită, iar producerea, procesarea şi prepararea trebuie să aibă loc numai în aria geografică definită.

IGP - „indicaţia geografică“, poate fi numele unei regiuni, unui loc specific sau al unei ţări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar originar din această regiune, loc specific sau ţară şi care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici atribuite originii geografice. Materiile prime folosite, spre deosebire de DOP, pot să provină şi din afara ariei geografice definite. De asemenea, anumite operaţii ale procesului de producţie, cum ar fi ambalarea, congelarea, depozitarea, pot avea loc în afara ariei geografice definite.

Tipuri de produse cu denumiri geografice care pot fi înregistrate

- Produsele agricole destinate consumului uman prevăzute în Anexa I din Tratat;

- Materii prime de origine animală;

- Produse pe bază de carne (fierte, sărate, afumături etc.);

- Brânzeturi;

- Alte produse de origine animală (ouă, miere, produse lactate);

- Uleiuri şi grăsimi;

- Fructe, legume, cereale, proaspete sau prelucrate;

- Peşte, moluşte, crustacee proaspete şi produsele procesate din peşte;

- Bere şi băuturi răcoritoare din extracte de plante;

- Pâine, paste, prăjituri, dulciuri, biscuiţi, sau alte produse de Panificaţie;

- Alte produse agricole.

În ceea ce priveşte deosebirea dintre Sistemul de atestare a produselor tradiţionale şi Sistemul de protecţie a denumirilor (DOP/IGP), primul asigură identificarea produselor tradiţionale la nivel naţional - atestarea produselor tradiţionale vine în sprijinul producătorilor care realizează acelaşi tip de produs, pentru a se asocia şi solicita înregistrarea şi dobândirea protecţiei la nivel naţional şi comunitar a denumirii produsului pe care-l realizează.

Sistemul de protecţie a denumirilor produselor agricole şi alimentare (DOP/IGP) asigură protecţia denumirii produselor tradiţionale identificate.

Un singur produs românesc a trimis documentaţia pentru IGP

Directorul executiv al Oficiului Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice Româneşti (ONPTER), Lucia Romanescu, a declarat, pentru NewsIn, că producătorii a cinci alimente tradiţionale, cârnaţi de Pleşcoi, brânza de burduf din zona Branului, vîrsliul din Hunedoara, pita de Pecica şi salamul de Nădlag, vor începe anul acesta întocmirea documentaţiei pentru obţinerea protecţiei europene de denumire geografică. Până în prezent, România a trimis la Bruxelles doar un singur produs pentru obţinerea protecţiei geografice de calitate, magiunul de Topoloveni.

Franţa şi Italia au cele mai multe produse DOP şi IGP

Începând cu luna iunie 2008, au fost înregistrate 779 de denumiri ca DOP sau IGP (446 DOP şi 333 IGP). Franţa şi Italia deţin peste 40% din totalul înregistrărilor şi, împreună cu Germania, Grecia, Portugalia şi Spania, deţin aproximativ 90% din totalul denumirilor protejate.

O analiză statistică a cauzelor care stau la baza diferenţelor dintre statele membre, în ceea ce priveşte numărul de înregistrări DOP/IGP, arată că, în afara dimensiunii sectorului agricol, alţi factori explicativi sunt nivelul de încurajare şi de sprijin acordat solicitanţilor unei DOP/IGP, diferenţele dintre culturile alimentare, dar şi data de aderare la Uniunea Europeană.