Schengen, acordul semnat pe un vas de croazieră

▲ La data de 14 iunie 1985, reprezentanţi ai unui număr de cinci state membre UE au semnat Acordul de la Schengen ▲ În 1995, anul intrării în vigoare a convenţiei, pentru locuitorii din Franţa, Luxemburg, Germania, Belgia şi Olanda libertatea de mişcare a căpătat un alt sens ▲ La spaţiul fără frontiere au aderat, ulterior, şi alte ţări europene, pe 21 decembrie urmând ca cetăţenii din Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Malta să călătorească în cele 15 state deja membre ale spaţiului Schengen fără să aibă nevoie de paşaport ▲ Numele acordului extrem de important în respectarea valorilor europene a fost dat după numele localităţii unde a fost semnat documentul, Schengen, localitate vinicolă luxemburgheză, aflată la întretăierea graniţelor dintre Germania, Franţa şi Luxemburg ▲

Mai marii ţărilor puternic dezvoltate din cadrul Uniunii Europene au dorit să dea un nou sens ideii de libertate de mişcare, astfel încât cetăţenii lor să poată călători într-un spaţiu, definit ulterior Schengen, fără a avea nevoie de foarte multe documente. Demersurile au început în anii 1980, cinci ani mai târziu, Franţa, Germania, Belgia şi Olanda ajungând la un consens şi hotărând să creeze un spaţiu fără frontiere interne. Acordul de principiu între cele cinci ţări a fost semnat în data de 14 iunie 1985, în localitatea Schengen din Luxemburg. Ulterior acestei înţelegeri a urmat semnarea Convenţiei de Implementare a Acordului Schengen, alţi cinci ani mai târziu, pentru ca acordul în sine să poată fi aplicat în anul 1995. Principala măsură stipulată în accord este aceea de eliminare a controalelor la frontierele interne ale statelor semnatare, rezultând o singură graniţă externă unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare. În afara acesteri reguli s-au mai doptat măsuri privind separarea fluxurilor de pasageri în porturi şi aeroporturi, armonizarea regulilor referitoare la condiţiile de acordare a vizelor, stabilirea unor reguli pentru solicitanţii de azil, introducerea unor reguli referitoare la supravegherea şi urmărirea transfrontalieră pentru forţele de poliţie din statele Schengen, precum şi întărirea cooperării judiciare prin intermediul unui sistem rapid de extrădare şi implementare a deciziilor judecătoreşti. S-a creat, de asemenea, Sistemul Informatic Schengen.

Legislaţia privind spaţiul Schengen face parte din legislaţia comunitară şi a fost transferată în noul Titlu IV-Vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de libera circulaţie a persoanelor, al Tratatului UE.

State membre ale spaţiului Schengen

În prezent, 15 state europene sunt membre cu drepturi depline în Acordul Schengen, iar de la 21 decembrie alte nouă state se aderă la zona liberă. În anul 1985, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania şi Franţa au pus bazele acestui acord, la care au aderat, pe rând, Italia (1990), Spania şi Portugalia (1991), Grecia (1992), Austria (1995), Danemarca, Suedia şi Finlanda (1996) şi, în 2001, Islanda şi Norvegia.

O parte însă dintre aceste state membre spaţiului Schengen au un regim special: Norvegia si Islanda, deşi nu fac parte din Uniunea Europeană, au semnat un acord cu UE şi, alături de Suedia, Finlanda şi Danemarca, iau parte în Uniunea Nordică a Paşapoartelor, în cadrul căreia au fost eliminate controalele la frontierele interne.

Regatul Danemarcei, deşi este parte a acordului Schengen, poate sau nu aplica orice decizie nou adoptată în cadrul Titlului IV, Vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de libera circulaţie a persoanelor.

Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii aplică acordul Schengen doar în cazurile precum cooperarea poliţienească şi judiciară, combaterea drogurilor şi Sistemul Informatic Schengen, nu şi a liberei circulaţii a persoanelor.

Elveţia, ţară nemembră UE, a început în anul 2002 negocierile cu Comisia Europeană pentru ca ţara cantoanelor să se asocieze spaţiului Schengen.

Din 21 decembrie, alte nouă state membre ale zonei libere

Începând cu data de 21 decembrie, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia, în urma unor eforturi susţinute de a îndeplini condiţiile impuse, vor fi parte a spaţiului Schengen.

Statele membre au trebuit să îndeplinească o serie de condiţii, printre care un nivel înalt de securitate la graniţele cu ţările nemembre Schengen.

Cetăţenii acestor state semnatare acordului vor putea călători în zona liberă fără a a avea nevoie de paşaport însă controalele la aeroporturi pentru zborurile din interiorul spaţiului Schengen vor fi efectuate în continuare, până la sfârşitul lunii martie a anului viitor.

Potrivit acordului, ţările din spaţiul Schengen efectuează controale comune la frontierele externe, au o strategie comună în politica vizelor şi împărtăşesc o bază de date a poliţiei referitoare la infractori şi maşini pierdute.

În ceea ce priveşte România şi Bulgaria, care au aderat la UE la 1 ianuarie 2007, mai au, potrivit jurnaliştilor de la Reuters, încă multe de făcut pentru a răspunde criteriilor de securitate impuse de Uniune.

Circulaţia în spaţiul Schengen

Rând pe rând, au mai fost modificate condiţiile de călătorie în spaţiul Schenge, pentru a călători în interes turistic sau de afaceri trebuie să deţinem o serie de documente şi, mai ales, bani:

- paşaportul trebuie să fie valabil încă cel puţin 6 luni, cu excepţia Danemarcei, unde această perioadă este numai de 3 luni;

- persoana trebuie să aibă asupra sa cel puţin 300 de euro;

- bilet de transport dus-întors, cartea verde a maşinii sau dovada deţinerii unei sume minime de 150 euro, care să acopere cheltuielile de transport;

- asigurare medicală pe toată perioada şederii;

- invitaţie sau voucher cazare eliberat de o agenţie de turism touroperatoare sau o sumă corespunzătoare numărului zilelor de şedere declarate, în funcţie de statul de destinaţie (30 euro/zi de şedere pentru statele UE sau 20 euro/zi pentru alte state) cu excepţia călătoriile efectuate în ţările cu care România a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale pentru acodarea asistenţei medicale pe bază de reciprocitate;

- documente care justifică scopul şi condiţiile şederii.

- călătoriile efectuate într-unul sau în mai multe state din spaţiul Schengen, în scopuri turistice sau de afaceri, în vederea participării la reuniuni ştiinţifice şi sportive sau vizitării rudelor nu trebuie să depăşească 90 de zile pe parcursul unui semestru.

- persoana să nu fie indezirabilă (să nu aibă interdicţie de intrare în vreuna din ţările membre Schengen).

▲ La Schengen curge vin şi apă

Localitatea luxemburgheză Schengen a devenit cunoscută odată cu unul dintre momentele istorice care au marcat Europa, respectiv 14 iunie 1985, când s-a semnat, de către reprezentanţii a cinci state europene, Acordul de la Schengen. Localitatea, aflată la întretăierea graniţelor dintre Germania, Franţa şi Luxemburg, este celebră şi pentru vinul foarte bun produs, dar şi pentru peisajele de invidat, localitatea fiind traversată de râul Moselle, nefiind de mirare că oficialii de atunci au semnat acordul la bordul vasului „Princesse Marie-Astrid“, într-o plimbare pe râu.

Populaţia din Schengen nu depăşeşte 1.000 de locuitori.