Secretele etichetei ecologice

▲ Produsele ecologice sau biologice sunt la mare căutare pe piaţa europeană, iar etichetarea lor este una specială ▲ Foarte mulţi producători, conştienţi de faptul că produsele ecologice sunt din ce în ce mai căutate, încep să asocieze produsul cu o imagine ecologică prin adăugarea unor cuvinte şi menţiuni ecologice ▲ În anul 1992, Comisia Europeană a creat eticheta ecologică europeană, iar în România eticheta s-a introdus în anul 2002 cu scopul de a promova produsele cu un impact redus asupra mediului ▲

O tot mai mare preocupare faţă de mediul înconjurător o regăsim şi în spaţiul românesc, emisiuni şi reviste de gen, precum şi organizaţii nonguvernamentale susţin ideea unui mediu sănătos. Producătorii nu ezită să dea o imagine ecologică produsului lor, figurând pe etichete cuvinte sau menţiuni ecologice („Eco-naturale“, „ecologic“) sau pe ambalaj („contribuie la respectarea mediului“, „biodegradabil“). Aceste afirmaţii sunt, în general, greu sau chiar imposibil de verificat de către consumator, acesta putând fi, deci, cu uşurinţă înşelat.

Potrivit unui studiu în mai multe ţări europene s-au identificat câteva principale însemne ale produselor ecologice, respectiv produse taxate sau nu ecologic, produse reciclabile.

Produsele taxate ecologic sunt împărţite în trei categorii, produs ecotaxă, produse fără ecotaxă şi produs înregistrat şi deci scutit de ecotaxare, fiecărei categorii revenindu-i un însemn pe etichetă. Eco-etichetele se regăsesc, în special, pe ambalajele de băuturi, aparatele foto de folosinţă unică sau baterii. În privinţa impactului asupra mediului, produsele numite ecologice prezintă un uşor avantaj. Ceea ce contează, înainte de toate, este calitatea produsului care se utilizează, mai mult decât compoziţia sa.

Eticheta ecologică descrie impactul produsului asupra mediului

Eticheta ecologică nu este altceva decât un simbol grafic sau un scurt text descriptiv aplicat pe produs, respectiv ambalaj, într-o broşură sau în alt document informativ care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului.

Potrivit reglementărilor normelor legale, eticheta ecologică se acordă grupurilor de produse care îndeplinesc următoarele condiţii:

- potenţial ridicat de protecţie a mediului, care să determine alegerea făcută de cumpărător;

- avantaje competitive pentru producătorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii;

- cerere mare de consum sau utilizare finală prin volumul de vânzări. Comercianţii pot solicita acordarea etichetei ecologice numai pentru produsele introduse pe piaţă sub numele propriei mărci.

Solicitanţii de etichete ecologice trebuie să probeze cu documente că produsul respectiv îndeplineşte anumite criterii în legătură cu unele aspecte de mediu. Astfel, sunt evaluate calitatea aerului, calitatea apei, protejarea solului, reducerea cantităţii de deşeuri generate, economisirea energiei, gestionarea resurselor naturale, prevenirea fenomenului de încălzire globală, protejarea stratului de ozon, securitatea mediului, zgomot şi biodiversitate.

Exemplu de text descriptiv întâlnit pe o etichetă ecologică: poluare redusă a aerului, eficient din punct de vedere energetic şi toxicitate redusă.

Cum arată eticheta ecologică

Potrivit normelor, eticheta ecologică cuprinde două rubrici, una pentru simbolul grafic şi alta pentru textul descriptiv. Prima rubrică cuprinde simbolul etichetei ecologice, o floare cu 6 petale pe fond alb. Petalele sunt sub forma unor cercuri, colorate alternativ în roşu, galben şi albastru, iar frunzele florii sunt colorate în verde. În loc central se scriu iniţialele „RO“. A doua rubrică cuprinde textul descriptiv scris întodeauna integral în negru. Pe etichetă trebuie înscrise metodele de producţie utilizate, numele şi marca, sigla specifică şi textul descriptiv, recomandarea prin care se interzice depozitarea alături de alte produse, se arată în normele ANPC.

Potrivit legii, sunt doar anumite grupuri de produse pentru care se stabilesc criterii de acordare a etichetei ecologice:

- Maşini de spălat vase şi de spălate rufe;

- Aparate frigorifice;

- Detergenţi pentru vase şi pentru rufe;

- Lacuri şi vopsele pentru uz gospodăresc şi vopsele de interior şi lacuri;

- Produse textile, încălţăminte şi lenjerie de pat şi cămăşi;

- Becuri;

- Hârtie pentru copiere, pentru serveţele, de toaletă;

- Role de hârtie pentru bucătărie;

- Computere personale, portabile;

- Saltele de pat;

- Amelioratori pentru sol şi mediu de creştere;

- Produse de curăţat pentru uz general şi produse de curăţat pentru instalaţii sanitare;

- Detergenţi pentru spălarea manuală a veselei.

Şi pentru serviciile de cazare turistică se poate acorda eticheta eco. Pentru a primi acest statut, ferestrele pensiunilor trebuie să fie bine izolate, apa de la robinet să curgă cu un anumit debit şi la toaletă trebuie să existe dozatoare de săpun. De asemenea, agentul turistic trebuie să aibă un sistem selectiv de colectare a deşeurilor, iar la micul dejun să fie servite şi câteva produse locale şi ecologice. La finele anului trecut, doar două firme româneşti au obţinut dreptul de utilizare a semnului grafic ecologic european. Agentul economic care doreşte să aplice acest sistem, îşi începe demersul la sediul Ministerului Mediului, unde solicită acordarea etichetei ecologice. Urmează vizita la un institut cu laboratoare acreditate pentru analiza produselor respective. Concluziile experţilor merg la Comisia Naţională pentru Acordarea Etichetei Ecologice, „instanţa“ care hotărăşte acordarea sau nu a dreptului de utilizare a etichetei ecologice.

▲ Fiţi atenţi la amănunte!

La cumpărarea produsului, este bine să ţineţi seama de următoarele sfaturi:

- pentru produsele de întreţinere, cumpăraţi, dacă există, produse eco-reciclabile;

- preferaţi produsele concentrate celor obişnuite;

- optaţi, de preferinţă pentru cel mai mare ambalaj posibil (eco-reciclabil de 2 litri mai bine decât de 1 litru, de exemplu);

- respectaţi întotdeauna dozajul prescris. Dacă cumpăraţi un produs concentrat pentru veselă, nu uitaţi să reduceţi doza în raport cu cea a unui detergent obişnuit;

- când alegeţi, e mai bun un detergent pe bază de componenţi vegetali decât pe bază de componenţi de origine petrolieră.

▲ 300 de euro pentru obţinerea etichetei eco

Pentru a obţine statutul, agentul economic trebuie să plătească o taxă de 300 de Euro la momentul solicitării, sistemul mai implicând şi un tarif anual echivalent cu 0,15% din profitul pe produsele etichetate ecologic. Potrivit autorităţilor, sumele nu se reflectă în preţul produselor sau serviciilor, acestea crescând într-un procent foarte mic.

Eticheta ecologică promovează produsele la nivel internaţional, consumatorii fiind satisfăcuţi pentru că produsele sunt de o calitate mai bună şi nu le afectează sănătatea.

În Europa există mai multe simboluri grafice care desemnează produsele cu impact redus asupra mediului. „Floarea europeană“ este simbolul etichetei ecologice comunitare, creată de Comisia Europeană în 1993, fiind o schemă unică de certificare ce ajută consumatorii să distingă produsele şi serviciile verzi de cele care afectează mediul.

Etichetarea este obligatorie în cazul vânzării de produse în Europa, precum şi în cazul exportului de produse către Europa. Un alt simbol grafic ecologic este „Îngerul albastru“, lansat în Germania în urmă cu mai bine de 25 de ani. „Lebăda nordică“ este eticheta ecologică nordică oficială apărută în 1989. „NF ENVIRONNEMENT“ reprezintă marca ecologică franceză, creată în 1991.