Sfaturi, reguli şi idei pentru organizarea unei mese festive

Sărbătorile sau evenimentele speciale în familie impun pregătirea unor mese festive. Modurile de aranjare a acestora şi servirea au, potrivit celor care s-au preocupat de stabilirea etichetei, reguli bine stabilite, dar care nu diferă foarte mult în cultura europeană. Acestea nu diferă prea mult de la Păstorel Teodoreanu la Smarada Sburlan sau Olivier Cechman.

Regulile de aur ale aranjării şi servirii mesei trebuie să fie cunoscute de fiecare gospodină. Un element important în aranjarea mesei îl constituie faţa de masă. Ea trebuie să fie bine spălată, apretată şi călcată. Sunt de preferat cele de culoare albă. Feţele de masă colorate sau brodate sunt pretenţioase deoarece trebuie asortate la culoarea veselei şi ale covorului din sufragerie. Regulile etichetei interzic folosirea feţelor de masă din plastic protector, chiar dacă printre meseni sunt şi copii mici. După servirea mesei, la finalul evenimentului, faţa de masă trebuie spălată imediat, pentru înlăturarea tuturor petelor ce apar inevitabil. Farfuriile, tacâmurile şi paharele trebuie să fie bine şterse, să nu aibă scame sau pete de la clătire. „Farfuriile se aşază la distanţe egale una de cealaltă. Mai întâi farfuriile întinse mari, câte două pentru fiecare persoană, la 4-5 centimetri de marginea mesei, şi apoi farfuriile mici pentru gustări sau aperitive. Farfuriile adânci pentru supă nu se pun la începutul mesei, ci după ce se ridică farfurioarele pentru gustări. Prima farfurie întinsă mare se foloseşte pentru felurile intermediare cum sunt sufleul sau sarmalele, iar a doua, pentru friptură sau grătar”, citim în Cartea de bucate a Lilianei Podoleanu (1985).

Tacâmurile au şi ele regulile lor de aşezare. În partea dreaptă, cuţitele şi lingura, iar în stânga furculiţele, pe un şervet împăturit. Atunci când se serveşte peşte, la masă se pun trei furculiţe şi trei cuţite. Ordinea aşezării este dinspre interior spre exterior, astfel: cuţitul de masă, cel de peşte şi apoi cel pentru aperitiv. Toate trebuie să aibă partea ascuţită spre farfurie. Acelaşi mod de aranjare se aplică şi pentru furculiţele aşezate cu dinţii în sus. În faţa farfuriei se aşază tacâmurile pentru desert. Cuţitul cu tăişul spre farfurie şi mânerul în partea dreaptă, furculţia cu dinţii în sus, cu mânerul spre partea stângă, iar paralel, la mică distanţă de cuţit, se pune linguriţa. Dacă de la desert lipsesc fructele, se renunţă la cuţit şi furculiţă. În faţa tacâmurilor pentru desert se aşază de la stânga la dreapta paharele, în ordinea mărimii: paharul de apă, cel de vin roşu, cel de vin alb şi apoi cel pentru aperitive sau alte băuturi. „Aperitivul se serveşte la gustări, vinul alb la peşte, cel roşu la fripturi. Şampania se aduce separat, la tort. Cupele pline trebuie servite direct de pe tavă”, aşa cum ne explică Smaranda Sburleanu, în Cartea tinerelor gospodine (1989). După aşezarea veselei, tacâmurilor şi paharelor, la masă se aduc solniţele, suporturile pentru scobitori, condimentele, coşuleţele pentru pâine. Se adaugă la acestea şi vaze mici cu flori, care au coadă scurtă sau boluri cu petale şi flori plutitoare. Fructierele completează aspectul festiv al mesei.

Şi copiii trebuie să aibă sărbătoarea lor

La mesele festive este indicat să participe numai adulţii. Copiilor li se poate instala o masă specială, în altă cameră. Aici trebuie respectate în totalitate aranjamentele, meniul şi ceremonialul de la masa adulţilor, cu excepţia băuturilor alcoolice, care se vor înlocui cu băuturi răcoritoare şi sucuri naturale de fructe. Servirea la masa copiilor va avea prioritate. La masa adulţilor, primele servite vor fi doamnele, în ordinea descrescătoare a vârstei, apoi bărbaţii, respectându-se acelaşi principiu.