Şura cu comori din Izvoru Mureşului

O profesoară pensionară din localitatea Izvoru Mureşului a amenajat un inedit muzeu etnografic cu obiecte vechi din gospodăriile ţărăneşti, de la război de cusut şi untar până la covoare ţesute cu care sunt îmbrăcaţi pereţii şi este acoperită podeaua, dar şi costume populare, peretare, radiouri vechi, opinci sau o furcă de tors. Pe toate le-a expus acum cu grijă într-o veche şură unde stăteau odinioară animalele.

Letiţia Suciu, o fostă profesoară de limba română, are aproape 80 de ani şi mărturiseşte că viaţa i-a fost plină de necazuri: a trecut prin război, foamete, iar tatăl i-a fost arestat şi torturat de comunişti pentru că era chiabur.

A terminat Institutul Pedagogic din Târgu Mureş şi, după ce primul soţ a murit, s-a recăsătorit şi a ajuns la Izvoru Mureşului ca profesoară de limba română, începând să colecţioneze lucruri autentice ţărăneşti. Pe toate le-a expus acum într-o veche şură pe care `a cosmetizat-o“, transformând-o în muzeu.

`Letiţia înseamnă bucurie, dar eu bucurie nu am avut în viaţă. Toată viaţa mi-a fost plină de supărări“, îşi începe povestea Letiţia Suciu, nu înainte de a-şi pune pe umeri o basma din Bucovina.

Când ajungi la micul muzeu etnografic sau `şura cu vechituri“, cum o alintă doamna Letiţia, îţi atrag atenţia, pentru început, toate lucrurile expuse afară, pe perete sau pe o mică prispă: o bucată dintr-un lanţ în care erau ţinuţi preoţii în închisorile comuniste, o vârtelniţă veche de când lumea, o maşină de cusut adusă de refugiaţii din Bucovina, o oală cu sarmale, un căluţ de lemn colorat.

`De când mă ştiu, mi-au plăcut lucrurile ţărăneşti, lucrurile vechi şi o parte le-am adunat în nişte desagi. Eu am lucrat în judeţul Mureş, la Aluniş, în primii ani, dar soţul mi-a murit şi am rămas cu copila de şase ani. După un timp m-am căsătorit, am primit post aici la Izvoru Mureşului şi aici am rămas. De cum am venit, orice vechitură a fost pusă deoparte, fără să spun la nimeni nimic, aşa mi-a fost sufletul“, povesteşte doamna Letiţia.

Primele care îţi trag atenţia sunt costumele populare româneşti, unele vechi de peste o sută de ani, care au fost purtate fie de persoane din zonă, fie de prin alte părţi ale ţării, inclusiv de cei care au fost deportaţi din Bucovina. Iar pe peretele din faţă sunt expuse costume populare maghiare, pentru că românii şi maghiarii trăiesc în bună înţelegere în Izvoru Mureşului.

În `şura cu vechituri“ se află şi obiecte liturgice, un veşmânt al unui preot care a slujit la Izvoru Mureşului, icoane vechi de peste o sută de ani. 

Şi până când vor face parte din colecţia unui muzeu autentic sau până când `şura cu vechituri“ va fi deschisă publicului, nu doar prietenilor şi cunoştinţelor doamnei Letiţia, exponatele stau sfioase şi încă nedescoperite pe de-a-ntregul.