Tonciu, satul împletitorilor de papură

Satul Tonciu din judeţul Bistriţa-Năsăud, cunoscut drept satul împletitorilor de papură, este localitatea unde în secolul trecut nu era sătean, de la cel mai mic la cel mai mare, care să nu ştie să împletească papura. Era ocupaţia de bază a locuitorilor şi principala sursă de venit. Unul dintre continuatorii tradiţiei de la Tonciu este Ilona Szilagyi, care spune că, umblând în lume, pe la târguri, și-a dat seama de valoarea acestui meşteşug şi că deţine o comoară, „pentru că orice lucru făcut de mână este un obiect viu, care trăieşte”.

Satul bistrițean Tonciu a fost atestat documentar în urmă cu aproape 450 de ani, fiind locuit la acea vreme de saşi. Ulterior, aici s-au stabilit familii de maghiari, care au devenit populaţia majoritară. Astăzi, dintre cele circa 200 de suflete din sat, puţini sunt cei care mai practică meseria de împletitor de papură, dar o fac cu drag şi din dorinţa de a perpetua acest meşteşug. Unul dintre continuatorii tradiţiei de la Tonciu este Ilona Szilagyi (51 de ani), cea care a pus bazele unei asociaţii locale a împletitorilor de papură şi este o prezenţă constantă la târgul organizat în fiecare sâmbătă de către Asociaţia „Produs în Bistriţa-Năsăud”.
Ilona Szilagyi spune că a învăţat să împletească papura de la bunica şi mama ei, pe când era copil. 

„Eu am învăţat de la mama, de la bunica, vrând-nevrând, pentru că pe vremea aceea era musai să înveţi, nu era cu «draga mea, vrei să faci sau să nu faci?» A trebuit să învăţăm. Umblând în lume, pe la târguri, şi întâlnindu-mă cu alţi meşteşugari, mi-am dat seama de valoarea acestui meşteşug şi că deţin o comoară, să zic aşa, pentru că orice lucru făcut de mână eu zic că este un obiect viu, care trăieşte”, a declarat Ilona Szilagyi, pentru Agerpres.

Istoria împletitului la Tonciu se pierde în negura vremurilor, nici bătrânii nu ştiu exact cum a apărut, pentru că papura nu este o plantă care să crească în zonă. Se spune că un învăţător ar fi adus tehnica în sat şi că foarte repede întreaga populaţie a ajuns să o practice. Sătenilor nu le-a fost întotdeauna uşor să facă rost de materie primă. Mai demult, se duceau până în Delta Dunării pentru a-şi procura papură. Acum, spune Ilona Szilagyi, papură bună poate fi găsită şi mai aproape de casă, pe lângă lacuri sau prin şanţuri, în locuri ştiute doar de meşteşugari. Odată procurată, papura se desface şi se pune la uscat.

„Când vrei să lucrezi, îţi iei legătura de papură, pe care o uzi, alegi fir cu fir şi le tai la mărimea dorită. Deci în prima fază îţi pregăteşti materialul, să îl ai în faţa ta pentru ce fel de coş vrei să faci”, ne explică Ilona Szilagyi. O preocupare constantă a bistriţencei este să poată transmite mai departe tehnica împletitului papurii şi dragostea pentru această meserie. Se pregăteşte să îşi deschidă propriul atelier, dar răspunde pozitiv şi invitaţiilor de a susţine cursuri atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, chiar şi în afara judeţului.

(Cristina Zamfirescu)