Căile ferate de mare viteză, destinate trenurilor care circulă cu peste 250 km/oră, s-au extins semnificativ în ultimul deceniu, reţeaua feroviară rapidă din Uniunea Europeană înregistrând între 2013 și 2023 o creştere cu 2.744 km (+47,2%), până la 8.556 km, conform datelor publicate de Eurostat.
Spania, cu 3.190 km de căi ferate de mare viteză în 2023 (de la 1.919 km în 2013), a avut cel mai mare avans, de 66%, urmată de Franţa, cu 2.748 km (+35%, de la 2.036 km), Germania, cu 1.163 km (+32%, de la 881 km), şi Italia, cu 1.097 km (+63%, de la 675 km). Celelalte state UE care au căi ferate de mare viteză sunt Belgia (211 km), Ţările de Jos (90 km) şi Danemarca (57 km).
Anul trecut, reţeaua feroviară din Uniunea Europeană avea în total 200.947 km de cale ferată, cea mai ridicată densitate fiind în Cehia, cu 123,2 metri de căi ferate per kilometru pătrat. Alte state membre UE cu densitate ridicată sunt Belgia (119,2 m/km2), Germania (109,5 m/km2) şi Luxemburg (104,8 m/km2). Cea mai scăzută densitate de reţea feroviară era în Grecia (14 m/km2) şi Finlanda (19,4 m/km2). România avea anul trecut o densitate de 45,3 m de rețea ferovieră pe kilometru pătrat.
Consumul de energie de Paşti va fi unul mic, iar producţia trebuie ajustată, pentru a nu exista probleme de tensiune la nivelul sistemului energetic național. Din acest motiv, potrivit ministrului de resort, marile companii energetice vor reduce sau opri activitatea în unele unități din componență.
Autorităţile din România şi Republica Moldova vor marca împreună, la 26 aprilie, lansarea construcţiei podului rutier de la Ungheni - Golăeşti, parte din Autostrada Unirii (A8) Târgu Mureş - Iaşi -
Mai bine de jumătate dintre probele de apă de la fântâni sau izvoare analizate în 2024 de reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Vaslui au fost neconforme. Astfel, conform unui raport al
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) avertizează cu privire la o campanie de emailuri false transmise în numele instituţiei, prin care contribuabilii sunt înştiinţaţi că „au dreptul la
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Știți că peste două zile vor fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit. Atunci arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului care se numea
Fraților, eu am primit de Ia Domnul ceea ce v-am dat și vouă: că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se
În timpul domniei lui Sapor al 2-lea (309-378), în Persia vieţuiau numeroşi creştini, având episcopi, preoţi şi diaconi. Învăţătorii credinţei păgâne, care se închinau la soare, împreună cu evreii, s-au unit împotriva creştinilor, pe care îi defăimau înaintea împăratului. Mai întâi, l-au vorbit de rău pe Sfântul Simeon, episcopul de Seleucia şi Ctesifon, despre care au zis că este vrăjmaş al împăratului Persiei şi prieten al împăratului din Constantinopol, pe care îl înştiinţează de toate câte se întâmplă în Persia. Mai apoi, au fost învinuiţi de trădare toţi creştinii din acel ţinut. Drept aceea, Sapor a pus dajdie mare şi grea asupra creştinilor şi a rânduit şi dregători neînduplecaţi, care să strângă în grabă aceste dajdii. Apoi, împăratul a început să ucidă preoţi şi slujitori ai Bisericii, să jefuiască şi chiar să dărâme bisericile creştinilor. Pe Sfântul Simeon l-a adus în faţa sa şi l-a întrebat de ce nu se închină soarelui. Atunci, fericitul a mărturisit că el se închină numai lui Dumnezeu cel Atotputernic. Deci, a fost trimis episcopul în temniţă, iar pe drum l-a zărit pe bătrânul Gotazat, care în tinereţe fusese creştin şi învăţător al împăratului. Acum însă, pentru slavă deşartă şi din frică să nu-şi piardă viaţa, se închina soarelui la fel ca perşii păgâni. Zărindu-l pe acesta, Sfântul Simeon s-a amărât în sufletul său şi şi-a întors faţa de la Gotazat. Dar acela s-a luminat la suflet şi a plâns cu amar, văzând jalea şi batjocura episcopului său. Astfel, îl ruga pe împărat să-l elibereze din lanţuri pe sfântul episcop, dar Sapor nu numai că nu a vrut lucrul acesta, ci a poruncit să îi taie capul. Iar în Vinerea Mare a anului 341, au fost scoşi din temniţă 1.150 de creştini, împreună cu Sfântul Simeon, episcopul lor. După multe chinuri şi batjocuri, cu toţii au primit cununa muceniciei prin tăierea capului cu sabia.
Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul VIII, 44-49, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 20-22 „(...) Atunci i-a ieşit în întâmpinare Melchisedec şi i-a adus
Sfințirea, pentru întâia dată, în Catedrala Mitropolitană din București, a Sfântului și Marelui Mir, a avut loc în ziua de 25 martie 1882. Documentul oficial, semnat de regele Carol I al României, de
De când ne știm pe lumea asta, noi, oamenii, fugim de moarte cu o frică instinctivă, animalică. Numai că moartea aleargă mai tare decât noi. Cei mai mulți dintre dumneavoastră cunoașteți povestea emirului
Pentru că suntem în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, vom desluși tainele piesei de epitaf din cultul ortodox. Acesta este utilizat în Vinerea Mare, atunci când la Vecernie, după Ceasurile Împărătești, în cadrul slujbei se rememorează punerea în mormânt a trupului Mântuitorului. Epitaful este scos din Altar într-o procesiune și așezat pe o masă care semnifică mormântul din grădina Ghetsimani. Însă cei mai mulți dintre creștini sunt atașați de slujba Deniei din seara Vinerii Mari când, aducând flori, sărută pânza cea mai specială din cultul pascal, după care, îngenunchind, trec pe sub masa ce devine mormântul cel sfânt. Spre finalul Deniei, epitaful este purtat în procesiune și așezat apoi pe Sfânta Masă, în Altar.
Acum 40 de ani, la mijloc de martie, în zi de duminică geroasă, paralizantă pentru vremuri în care stăpânirea nu ardea a se îngriji atât de mult de cele ale vieții personale ale cetățenilor țării, pe străzile Fălticenilor străbătea un car tras de boi, cu cetină frumos împodobit, presărată de zăpadă, care purta spre cimitirul din Oprișeni, trupul mult ostenitor, dar niciodată biruit de osteneală, al preotului Ilie Ilisei. Puțin trecut de 71 de ani, părintele plecase pe neașteptate, grăbindu‑se oarecum, la ceas când ar mai fi putut să se bucure de cele ce rodise mâinile sale necruțate, cugetul său statornic întru acrivia rânduielii și inima sa aprinsă de dorul după Casa lui Dumnezeu.
.jpg)
