Tratatul de la Lisabona, legea fundamentală a Uniunii Europene

▲ Şefii de stat şi de Guvern din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene se întâlnesc astăzi la Lisabona pentru a semna noul Tratat de reformă al UE, act oficial ce va îndeplini rolul unei Constituţii Europene adaptabile actualei structuri extinse a UE ▲ Procesul de ratificare a tratatului este preconizat să dureze până în 2009, an în care vor avea loc alegerile europene pentru Parlamentul European, şi diferă de la stat la stat, în unele ţări se va face referendum, în altele tratatul va fi adoptat doar cu votul Parlamentului naţional ▲ România şi-a exprimat deja acordul în privinţa adoptării Tratatului de la Lisabona, potrivit Ministerului Afacerilor Externe Român (MAE), acesta va include „cea mai mare parte a inovaţiilor prevăzute de Tratatul Constituţional, ce fusese ratificat de România o dată cu Tratatul său de aderare“ ▲

Considerat esenţial pentru a asigura funcţionarea eficientă a Uniunii Europene, Tratatul de reformă al UE, „desfăşurat“ pe 256 de pagini, include noi aranjamente instituţionale şi mecanisme de lucru menite să facă faţă „arhitecturii“ extinse a UE. Potrivit Executivului de la Bucureşti, printre „principalele inovaţii“, ce vor fi aduse prin Tratatul de reformă, se numără acordarea statutului juridic obligatoriu a Cartei Drepturilor Fundamentale (CDF), întărirea rolului cetăţeanului, posibilitatea de a avea un preşedinte stabil la Consiliul European şi creşterea rolului Parlamentului European.

50 de drepturi şi libertăţi în CDF

O dată cu adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale, ce reprezintă o parte din noul Tratat de la Lisabona şi devine într-o anumită măsură pentru toate statele membre, cetăţenii europeni îşi vor putea cere drepturile în faţa Curţii Europene pentru Justiţie de la Luxemburg, nu mai puţin de 50 de drepturi şi libertăţi vor deveni parte din cadrul legal al UE, printre care dreptul la integritate, interdicţia torturii sau a tratamentelor inumane sau degradante, dreptul la libertate, respectul vieţii private şi familiale, dreptul la educaţie, dreptul de proprietate, non-discriminarea, egalitatea între sexe, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă etc.

O dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cel mai probabil în anul 2009, cetăţenii Uniunii vor avea un cuvânt greu de spus în privinţa propunerilor legislative, astfel, „1 milion de cetăţeni dintr-un număr semnificativ de state membre pot solicita Comisiei să înainteze o propunere într-un domeniu în care consideră că este necesară o acţiune a Uniunii“.

UE - persoană juridică

Una dintre cele mai importante afirmaţii regăsite în Tratatul de la Lisabona este faptul că Uniunea Europeană va avea personalitate juridică, la fel ca un stat. Deşi s-au semnat tratate cu numele de Uniune Europeană, personalitatea juridică a UE nu era explicit recunoscută în actele fundamentale de până acum. Acordarea acestui statut va permite o vizibilitate crescută pe scena internaţională, „prin capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organizaţii internaţionale“, aşa cum se arată într-un document al MAE.

Cu toate acestea, declaraţia politică ataşată Tratatului afirmă că noul statut nu va da UE dreptul de a se „substitui statelor membre în chestiuni pentru care nu a primit mandat să o facă“.

UE va avea un preşedinte

De asemenea, au fost introduse noi posibilităţi de acţiune la nivelul Uniunii în domenii precum energia, siguranţa cetăţeanului, domeniul social, schimbările climatice sau combaterea terorismului.

Se extinde aria domeniilor care se adoptă de către Consiliu cu majoritate calificată (în loc de unanimitate): azilul, migraţia, Europol, Eurojust, controlul la frontiere, politica comună de transporturi, obiectivul şi organizarea fondurilor structurale şi fondului de coeziune; etc., resursele proprii ale Uniunii, politica spaţială, energie, sport, turism, protecţie civilă. Acceaşi procedură se va aplica şi în cazul altor domenii: cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării, retragerea voluntară a unui stat membru din Uniune, dreptul de iniţiativă populară, ajutorul umanitar etc.). Noua modalitate va simplifica procesul legislativ european, generând o mai mare eficienţă în luarea deciziilor europene, cu rezultate concrete la nivelul cetăţenilor europeni.

După ratificarea Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană va avea un preşedinte, unul simbolic, mai mult ca o interfaţă a Uniunii, acesta neavând practic o putere executivă, şi va fi, ca şi până acum, preşedintele Consiliului Uniunii Europene. Noutatea constă în faptul că persoana, un politician de top, va fi aleasă pentru un mandat de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii. Conform procedurii, noul preşedinte al UE va fi ales în unanimitate de prim-miniştrii şi de preşedinţii statelor membre.

Parlamentele naţionale pot contesta legislaţia UE

Rolul Parlamentului European va creşte, forul legislativ european va alege preşedintele Comisiei Europene şi va fi implicat într-o măsură mai mare în procesul legislativ, alături de Consiliu. Tratatul de la Lisabona redistribuie locurile din Parlamentul European conform unei formule proporţionale. Nici unul din statele membre nu va putea avea mai mult de 96 locuri sau mai puţin de şase, numărul maxim de deputaţi europeni va fi 750.

În cursul anului au fost discuţii aprinse pe marginea algoritmului care reglementează numărul de parlamentari europeni. Totuşi s-a ajuns la un acord, Italia urmând să aibă 73 de reprezentanţi, ca şi Marea Britanie, în timp ce Franţa va avea 74 de mandate.

Tratatul prevede ca parlamentele naţionale să fie informate cu privire la proiectele legislative iniţiate de Uniune sau asupra cererilor de aderare şi vor avea o implicare sporită în aspecte privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, consolidarea rolului acestora în controlul subsidiarităţii. Mai important este că, prin noul tratat, parlamentele naţionale vor putea aduce contestaţii legislaţiei UE.

A fost, de asemenea, inclusă o clauză de solidaritate între statele membre pentru o serie de ameninţări, precum terorism, catastrofe de origine umană sau naturală, sau dificultăţi în domeniul energetic.

Noul tratat reduce numărul de comisari europeni

De asemenea, o serie de dispoziţii permit flexibilizarea şi consolidarea acţiunii Uniunii în ceea ce priveşte spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, asigurând răspunsuri cetăţenilor europeni în domenii de actualitate precum migraţie, lupta împotriva criminalităţii organizate sau a terorismului.

Tratatul micşorează numărul de comisari care vor activa în Comisie din următorul mandat, iar din 2014 comisarii vor rămâne două treimi din numărul de state membre, cu o regulă de rotaţie.

A fost înfiinţat un post de „Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate“ care, probabil, va avea un cuvânt mai mare de spus decât oricare dintre miniştrii de Externe ai statelor membre, fără însă a se „interfera cu responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte formularea şi implementarea politicilor lor externe“. Reprezentanţii statelor membre au hotărât deja ca acest post să fie ocupat de Javier Solana, actualul secretar general al Consiliului Uniunii Europene.

▲ Carta Drepturilor Fundamentale interzice clonarea fiinţelor umane

„Carta Drepturilor Fundamentale (CDF) cuprinde toate drepturile civile, politice, economice şi sociale ale cetăţenilor europeni. Ea este împărţită în şase capitole: demnitate, libertate, solidaritate, egalitate, cetăţenie şi justiţie.

O dată cu semnarea tratatului, CDF va deveni obligatorie, se aplică doar pentru actele şi legislaţia Uniunii Europene, fie că sunt implementate direct de Comisie sau indirect de statele membre sau autorităţile locale. Ea nu se aplică strict activităţilor naţionale, acestea fiind incluse în actele pentru drepturile fundamentale ale constituţiilor naţionale.

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 2007 este mult mai vastă şi mai modernă decât decât Declaraţia pentru Drepturilor Omului din 1951 a Consiliului. În Carta Uniunii Europene există drepturi moderne precum dreptul la protecţia consumatorului, dreptul la o bună administraţie publică, dreptul la protecţia datelor sau interzicerea clonării fiinţelor umane.

Protecţia drepturilor omului reprezintă sufletul Europei şi a identităţii europene şi joacă un rol important în unificarea europeană“. (Selecţie dintr-un interviu acordat de parlamentarul european Jo Leinen, Grupul Socialiştilor Europeni, publicat pe site-ul oficial al Parlamentului European)