Necesitatea înfiinţării la nivel naţional a unei structuri specializate în intervenţii în situaţii de criză epidemiologică, microciparea animalelor din ferme şi modificarea legislaţiei, astfel încât să
UE, hotărâtă să pună în aplicare Acordul de la Copenhaga
Uniunea Europeană şi Statele Unite au confirmat Organizaţiei Naţiunilor Unite obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru anul 2020, de 20% şi respectiv 17%, ţările UE având ca referinţă emisiile din anul 1990 z UE şi-a menţinut oferta de a ridica procentul până la 30% în cazul în care se va ajunge la un acord internaţional pe această temă. Potrivit acordului încheiat în decembrie la Copenhaga, ţintele de reducere a emisiilor pentru ţările dezvoltate trebuiau stabilite până la 31 ianuarie 2010 z Şefii de stat şi de guvern vor evalua situaţia post-Copenhaga în cadrul Consiliului European informal din 11 februarie.
Uniunea Europeană şi-a oficializat sprijinul pentru Acordul de la Copenhaga privind schimbările climatice şi a prezentat angajamentele privind obiectivele de reducere a emisiilor. Printr-o scrisoare comună cu Preşedinţia spaniolă, Comisia a anunţat oficial dorinţa UE de a fi asociată la Acord şi a amintit obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite de UE pentru 2020: reducerea emisiilor globale ale UE cu 20% faţă de nivelurile din 1990 şi o ofertă condiţionată de a creşte la 30% acest procentaj. „UE este hotărâtă să acţioneze rapid, trecând la punerea în aplicare a Acordului de la Copenhaga, cu scopul de a progresa spre acordul de care avem nevoie pentru ca încălzirea globală să nu ajungă la 2 grade Celsius. Acordul de la Copenhaga oferă o bază pentru ajungerea la acest acord viitor şi, prin urmare, îndemn toate ţările să se asocieze actualului acord şi să notifice obiective ambiţioase de reducere a emisiilor sau acţiuni pentru includere, aşa cum facem noi“, a declarat preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Comisarul european pentru Mediu, Stavros Dimas, a susţinut că este nevoie de „acţiuni prompte pentru a transpune în fapte unele elemente-cheie ale Acordului, precum finanţarea iniţială rapidă pentru ţările în curs de dezvoltare, lupta împotriva defrişărilor şi dezvoltarea şi transferul tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon“. 31 ianuarie, data limită pentru declararea ţintelor propuse Acordul de la Copenhaga a fost principalul rezultat al conferinţei ONU privind schimbările climatice, care s-a desfăşurat la Copenhaga în perioada 7-19 decembrie 2009. Acordul de două pagini şi jumătate a fost negociat în ultima zi a conferinţei de liderii a circa 28 de ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare şi de Comisia Europeană. Aceste ţări generează peste 80% din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Secretariatul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice invitase părţile să declare, până la 31 ianuarie, dacă doresc să se asocieze Acordului de la Copenhaga. Acordul stabileşte aceeaşi dată pentru transmiterea de către ţările dezvoltate a obiectivelor de reducere a emisiilor şi pentru transmiterea de către ţările în curs de dezvoltare a planurilor de măsuri pentru atenuarea propriilor emisii. Şefii de stat şi de guvern vor evalua situaţia post-Copenhaga în cadrul Consiliului European informal din 11 februarie. Următoarea rundă de negocieri în cadrul ONU se va desfăşura, timp de două săptămâni, în perioada mai-iunie. „Fond verde“ de la FMI Fondul Monetar Internaţional (FMI) lucrează la crearea unui „fond verde“, pentru a ajuta ţările membre să facă faţă consecinţelor încălzirii climatice, a anunţat directorul general al Fondului, Dominique Strauss-Kahn, la forumul economic de la Davos. În momentul de faţă, un motiv de dispută în negocierile privind un nou tratat pentru lupta împotriva schimbărilor climatice este reprezentat tocmai de ajutorul pe care trebuie să-l acorde statele dezvoltate celor aflate în curs de dezvoltare. Însă criza economică a mărit datoria statelor dezvoltate, care se arată acum mult mai reticente în a acorda ajutoare, a subliniat directorul FMI. FMI va începe discuţii cu băncile centrale şi cu miniştrii de finanţe pentru a studia viabilitatea acestui „fond verde“, care ar putea fi creat cu ajutorul drepturilor speciale de tragere (DST), moneda contabilă a FMI. Acest fond ar putea dispune de 100 miliarde de dolari pe an, a precizat Strauss-Kahn.