Un nou început pentru Uniunea Europeană

▲ Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie, evenimentul fiind marcat printr-o ceremonie, care a reunit principalele feţe ale Uniunii Europene ▲ Documentul vine cu noutăţi în privinţa modului de organizare şi funcţionare a instituţiilor europene, răspunzând realităţilor unei Uniuni formate din 27 de membri şi deschisă la noi extinderi ▲

Noua constituţie europeană a intrat în vigoare la opt ani distanţă de momentul în care şefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene s-au reunit pentru prima dată pentru a stabili un nou cadru juridic comunitar. „Tratatul de la Lisabona pune cetăţenii în centrul proiectului european. Mă bucur că, în prezent, beneficiem de instituţiile adecvate care pot să genereze şi o perioadă de stabilitate, astfel încât ne putem concentra întreaga energie pe realizarea a ceea ce este important pentru cetăţenii noştri“, a declarat Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene.

„În esenţă, UE rămâne aceeaşi, şi anume o confederaţie de state. Ea nu va deveni un super stat federal. Ea este o mare birocraţie care reprezintă statele membre ale UE şi în care acestea continuă să fie foarte influente. Este o structură foarte greu de descris. O structură care în multe privinţe nu corespunde standardelor democratice cu care suntem obişnuiţi la nivelul statelor naţionale“, afirmă expertul pe probleme de drept european, de la Universitatea Humboldt din Berlin, Christoph Möllers, citat de publicaţia germană „Deutsch Welle“.

Care sunt marile schimbări

Parlamentul European, ales în mod direct, ieşe câştigător în urma intrării în vigoare a noului document, procedura de codecizie fiind extinsă în aproape toate domeniile politice. Astfel, eurodeputaţii decid politica europeană alături de Consiliul de Miniştri, reprezentantul celor 27 de state membre.

Tratatul a mai adus UE doi noi demnitari, scrie „DW“, Herman Van Rompuy, până nu demult premierul Belgiei, va fi în următorii doi ani şi jumătate preşedintele Consiliului European. „Opinia mea va fi subordonată în totalitate opiniei Consiliului European. Părerile personale nu vor avea nici o importanţă. Rolul meu va fi de a obţine un consens în diverse situaţii“, a declarat, despre rolul său de mediator, Herman Van Rompuy, citat de presa germană. Baronesa Catherine Ashton of Upholland va fi Înalta Reprezentantă pentru Politica Externă şi de Securitate.

În cinci ani, va fi introdusă o nouă procedură de votare la nivelul Consiliului de Miniştri, potrivit căreia, deciziile vor fi adoptate conform principiului dublei majorităţi, formate din 55% din statele membre care trebuie să reprezinte 65% din populaţia europeană. Tratatul de la Lisabona prevede şi modalitatea referendumurilor, pentru întâia oară existând astfel posibilitatea ieşirii din UE. Printre alte beneficii generate de Tratatul de reformă, Comisia Europeană aminteşte dreptul cetăţenilor de a solicita Comisiei Europene să propună o nouă iniţiativă, o mai bună protecţie pentru cetăţeni, datorită noului statut conferit de Lista drepturilor fundamentale, protecţie diplomatică, asistenţă reciprocă împotriva catastrofelor naturale sau provocate de om, în interiorul Uniunii, noi posibilităţi de a face faţă efectelor transnaţionale ale politicilor energetice, protecţiei civile şi combaterea ameninţărilor transnaţionale legate de sănătate.

Javier Solana se retrage după 10 ani de „diplomaţie tăcută“

Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună al Uniunii Europene, Javier Solana (foto), care se va retrage în această săptămână, va fi ţinut minte ca un maestru al diplomaţiei tăcute, derulată în spatele scenei, comentează publicaţia electronică EUObserver. Militanţii susţin însă că el ar fi trebuit să depună mai multe eforturi pentru a aşeza problematica drepturilor omului în prim-planul activităţii sale.

În cei zece ani de mandat, Solana a transformat politica externă şi de securitate comună a UE din cuvinte pe hârtie într-un organism cu sediul la Bruxelles şi cu circa 800 de experţi militari şi diplomaţi care coordonează activitatea a 23 de misiuni de soluţionare a crizelor din zone fierbinţi precum Golful Aden, Darfur şi Kosovo.

Aceste date prezintă doar o mică parte a întregului tablou: beneficiind de un sprijin limitat din partea statelor membre ale UE, Solana s-a bazat pe carisma personală şi pe inteligenţă şi şi-a dedicat întreaga energie pentru a câştiga încrederea liderilor din ţările foste sovietice şi din Orientul Mijlociu.

De exemplu, în 2001, după bombardamentul asupra discotecii Dolphinarium din Tel Aviv, el l-a convins pe liderul israelian de la acea vreme, Ariel Sharon, să amâne un răspuns militar suficient pentru a încheia un nou armistiţiu cu liderul palestinian, Yasser Arafat.

Iar în 2003, apelul de ultimă oră adresat de Solana preşedintelui moldovean, Vladimir Voronin, l-a determinat pe acesta din urmă să refuze semnarea unui plan de pace rusesc, Memorandumul Kozak, care s-ar fi soldat cu decenii de dominaţie rusească. „Avionul domnului Putin se încălzea deja pe pistă în momentul când a primit vestea“, mărturiseşte ambasadorul Rusiei la UE, Vladimir Cijov.