„Valoarea morală a familiei în armată. Între virtute şi onoare“

Cercul Militar Iaşi a găzduit joi, 14 noiembrie 2013, conferinţa anuală cu tema „Valoarea morală a familiei în armată. Între virtute şi onoare“, desfăşurată sub patronajul Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt“. Au susţinut prelegeri Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, profesorul universitar dr. Ştefan Afloroaiei de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ şi generalul de brigadă dr. Vasile Roman, comandantul Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt“. La manifestare au participat personalităţi şi militari din diferite medii profesionale, cu preocupări în domeniul sistemului naţional de apărare.

 

Cuvântul de deschidere a evenimentului i-a aparţinut generalului de brigadă dr. Vasile Roman, comandantul Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt“, care a făcut o trecere în revistă a conceptelor temei conferinţei: „După filosofi, conştiinţa morală reprezintă voinţa autonomă a individului călăuzită de raţiunea capabilă să emită enunţuri normative, universale. Ce este această conştiinţă morală şi ce are ea de spus? Exprimă ea interesele, dorinţele şi visurile noastre personale, definitorii pentru individualitatea fiecăruia, sau ne cere să ne facem datoria în calitate de fiinţe umane? Câteodată, vocea interioară ne flatează şi ne linişteşte: «Nu are de ce să-ţi fie ruşine de tine însuţi; în fond trebuie să-ţi aperi interesele, toată lumea face la fel». Acesta este glasul sinelui, avocatul care întotdeauna pledează nevinovat, dar trebuie să ascultăm şi o altă voce, care ne spune lucruri foarte neplăcute, cu severitatea unui procuror: «Ar trebui să-ţi fie ruşine; nu mai minţi, tu ştii că e rău ceea ce ai făcut». Acesta este glasul conştiinţei morale, venit dinăuntru, şi nu ca şi cum ne-ar vorbi altcineva, care ne urmăreşte şi ne judecă, spunându-ne ce trebuie să facem. O altă întrebare: ce sunt valorile? În primă instanţă, valorile ne apar ca atribute ale persoanelor, ideilor, faptelor, instituţiilor; lucruri importante, vrednice de respect şi preţuire, despre care oamenii cred că merită străduinţa de a le vedea înfăptuite, cât mai deplin. Pe scurt, valoarea este ceva important şi vrednic de respect; important, însă, pentru cine şi important pentru ce? Sub deviza multiculturalismului de tip american, lumea pestriţă, dinamică şi variată în care trăim încurajează aceste înţelegeri subiective ale valorilor, arbitrate de fiecare individ în funcţie de plăcerile sale. Nimeni nu contestă rolul şi importanţa preferinţelor, dar totuşi valorile nu ar trebui confundate nici pe departe cu preferinţele individuale, iar ideea că fiecare ins are sistemul său propriu de valori reprezintă o contradicţie în termeni. Mai trebuie menţionat că valorile spirituale se deosebesc radical de cele strict utilitare, printr-o caracteristică esenţială: în vreme ce valoarea economică se împarte, valorile spirituale, printre care şi cele morale, se împărtăşesc“. 

IPS Părinte Mitropolit şi-a început prelegerea subliniind că „familia, formată din bărbat, femeie şi pruncii lor, constituie un element cel puţin tot atât de important pentru siguranţa naţională, precum organismele militare, culturale sau bisericeşti“, după care a făcut referire la faptul că familia este mediul propice mântuirii: „Părintele Paisie Aghioritul, despre care s-au scris şase cărţi în limba română, conţinând extrase din învăţăturile sale, primul volum fiind numit foarte sugestiv «Cu durere şi cu dragoste pentru omul contemporan», a spus că familia este locul unde bărbatul, femeia şi copiii lor trăiesc raiul încă din această lume. Nu există un spaţiu mai bun care să-l împlinească deplin pe om, şi personal, şi profesional, ca spaţiul familial. Statistic vorbind, în urma analizelor luate pe eşantioane reprezentative, s-a constatat că omul care, din o pricină sau alta, alege o altă formă de vieţuire decât în cadrul familiei tradiţionale (excepţie făcând monahismul), ori o libertate neîngrădită de responsabilităţi devine cu timpul o prezenţă păgubitoare pentru cei din jur. O altă problemă pe care vreau să o aduc în atenţie se referă la creşterea copiilor, şi anume faptul că, dintr-o grijă excesivă a părintelui pentru binele copilului său ca acesta să nu trăiască privaţiuni şi frustrări, se ajunge la o atitudine care îl transformă pe copil dintr-un viitor om adevărat şi de nădejde într-o fiinţă fără voinţă şi fără capacitate de luptă, totul din cauză că a avut totul la dispoziţie. Trebuie găsită o măsură, dar şi calea cea mai potrivită între dragostea şi jertfa pe care trebuie să le arate tatăl şi mama faţă de pruncul lor. E nevoie şi de o anumită disciplină, văzută ca iubire responsabilă“.  

 

Ultimul cuvânt i-a aparţinut profesorului universitar dr. Ştefan Afloroaiei de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, care a făcut un apel pentru apărarea familiei tradiţionale: „Astăzi, mai mult ca oricând, familia merită şi trebuie apărată. Instituţia sacră a familiei trebuie cultivată, trebuie întreţinută şi întărită. Spun aceasta deoarece există autori contemporani foarte riguroşi care vorbesc de o criză a familiei în lumea de astăzi, iar unii merg mai departe, vorbind despre un crepuscul al familiei sau chiar de un sfârşit al familiei, văzută ca o entitate care a avut rolul ei important în anumite milenii, dar care va ieşi din scena istoriei, fiind înlocuită de alte forme de comunitate sau organizare. Cercetările actuale trec foarte repede peste ceea ce a însemnat valoarea familiei tradiţionale odată, punând accentul pe problemele, impasurile şi crizele familiei actuale. Personal, pot primi aceste opinii până la un punct, însă nu accept ideea că familia este în criză; cel mult aş folosi sensul vechi, grecesc, al cuvântului «criză», care înseamnă timp de judecată sau de reflecţie“.

 

La finalul manifestării, cadrele militare prezente au luat binecuvântare de la Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.