Necesitatea înfiinţării la nivel naţional a unei structuri specializate în intervenţii în situaţii de criză epidemiologică, microciparea animalelor din ferme şi modificarea legislaţiei, astfel încât să
Vânzarea de cadavre pe internet
După comercializarea indirectă de corpuri umane, în cadrul unor expoziţii lugubre de cadavre plastinate, anatomistul german Gunther von Hagens a trecut la vinderea acestora pe internet. Pe site-ul Plastinarium, din 3 noiembrie, el a pus în vânzare trupuri întregi de morţi pentru suma de 70.000 de euro.
Torsul este vândut cu 50.000 de euro, iar capul, pentru 22.000. Potrivit dr. Von Hagens, singurii clienţi vor fi oamenii de ştiinţă şi specialiştii în medicină, deşi încă nu e limpede cum anume va face el acest lucru. Omul de ştiinţă german a inventat tehnica plastinării, care constă în conservarea ţesuturilor biologice ale oamenilor decedaţi, înlocuindu-le fluidele cu răşini şi polimeri. În numele respectului pentru demnitatea fiinţelor umane, Biserica Catolică din Germania a condamnat acest tip de comerţ. "Demnitatea fiinţei umane nu se încheie în momentul morţii sale. În acest caz, organismele umane sunt tratate la fel ca şi lucrurile, ceea ce ridică multe întrebări în ceea ce priveşte demnitatea umană", a protestat un episcop german. La rândul său, Gunther von Hagens susţine: "În Germania, nu găsesc destul consens, deranjez". Von Gunther a organizat până în prezent mai multe expoziţii de acest fel în lume şi a devenit, între timp, multimilionar de pe urma lor. Aproximativ 30 de milioane de oameni se presupune că au văzut "exponatele" lui Von Hagens, iar acum acesta are competitori. Corpurile erau expuse în diverse poziţii, ce permit observarea construcţiei şi funcţionării muşchilor, fie integral, fie secţionat. Michael Peintinger, purtător de cuvânt pentru etică şi îngrijiri paliative de la Asociaţia Medicală din Viena, a declarat: "Ce folos ar avea de aici medicii practicanţi? Un om a fost degradat postum, redus la o marfă, iar demnitatea sa a fost profund lezată". Manfred Lutz, medic şi autor de romane best-seller, a declarat că intenţia lui Von Hagens este "perversă" şi reprezintă un fel de "canibalism optic". Istoricul medical Christoph Mörgeli a detectat în afacerea lui Von Hagens "o anumită ostilitate faţă de ştiinţă": "Părţi din corpul uman de vânzare pe internet reprezintă ceva exagerat. Von Hagens a depăşit limitele legalităţii şi eticii. Este ceva criminal, pentru mine". Un tribunal francez a interzis expoziţia de cadavre Franţa a fost prima ţară care a interzis acest tip de expoziţie în septembrie 2010. Expoziţia de cadavre a fost considerată indecentă, prin urmare, nelegitimă de către instanţa franceză. La deschiderea unei expoziţii similare, în 2009, în această ţară, asociaţiile franceze "Împreună împotriva pedepsei cu moartea" şi "Solidaritate pentru China" au acţionat în justiţie organizatorul expoziţiei "Our Body", pentru a obţine interzicerea acesteia. "Găsesc că este îngrozitor ca cineva să poată expune în centrul Parisului corpuri umane care au fost jupuite, decupate sau eviscerate, despre originea cărora nu ştim nimic şi care reprezintă o sursă de profit", a declarat Richard Sédillot, avocatul acestor organizaţii. Cu alte cuvinte, motivul pentru care organizatorul expoziţiei a fost dat în judecată a fost că acele cadavre expuse ar fi fost posibili prizonieri sau condamnaţi la moarte chinezi. Expoziţia a fost considerată în contradicţie cu articolul 16 al Codului Civil francez, care "interzice toate atentatele la demnitatea persoanei". Avocatul Richard Sédillot a mai declarat atunci că "expoziţia încalcă, de asemenea, Codul Sănătăţii Publice, care precizează că organele şi corpurile nu pot fi utilizate decât în scop ştiinţific şi terapeutic. Or, în acest caz, scopul expunerii este comercial, deoarece intrarea la expoziţie se plăteşte. Iar expoziţia nu este compatibilă cu respectul demnităţii umane". Avocatul părţii adverse a ripostat, susţinând că exista "un interes pedagogic şi deci ştiinţific să expui anatomia corpului uman într-o manieră atât de directă şi realistă". Organizatorul expoziţiei în această ţară, Pascal Bernardin, a declarat că era vorba de o expoziţie "educativă şi artistică". Pe de altă parte, Comisia Naţională Consultativă de Etică din Franţa (CCNE) a emis, în 2008, un aviz, condamnând categoric acest tip de expoziţie. Comisia a estimat că evenimentul a fost "în primul rând, o invitaţie la voyeurisme sub acoperire de "expoziţie ştiinţifică"". De asemenea, membrii comisiei au fost de părere că expoziţia introducea o "privire tehnicistă" asupra corpurilor umane, urmărind "o abordare care nu poate aminti decât de tratamentul cadavrelor în lagărele de exterminare din ultimul război mondial". Chinezii donează corpuri "în numele ştiinţei" Pentru 15 euro, vizitatorii francezi puteau vedea corpurile unor chinezi defuncţi "în floarea vârstei", conservaţi prin plastinare. Tot ceea ce se ştia despre acele corpuri umane era că ele proveneau din Republica Populară Chineză. Din partea chineză s-a afirmat că "aceste corpuri sunt donate ştiinţei, în conformitate cu legislaţia chineză". Toate acestea făcute în numele... culturii. Pierre Le Coz, profesor de filosofie de la Facultatea de Medicină din Marsilia şi vicepreşedinte al Comisiei Consultative Naţionale de Etică, se întreabă: "Cum de s-a ajuns aici, într-un stat în care legea bioeticii proclamă indisponibilitatea şi non-patrimonialitatea corpurilor umane?". Publicaţia Le Nouvel Observateur amintea că "primele critici la adresa expoziţiei se referă la probleme de etică - provenienţa corpurilor, toţi fiind chinezi plastinaţi la Hong-Kong, care ridică mari semne de întrebare" şi, în al doilea rând, "se pot face oare bani din expunerea corpurilor umane?" Respectul pentru trupul uman trebuie să existe şi după moarte Şeful Serviciului de Ortopedie şi Traumatologie de la Spitalul Bicêtre, profesorul Olivier Gagey, estima că expoziţia "întredeschide o poartă spre anatomie, dă posibilitatea să vedem ceva care nu este deloc spectacol şi care nu e cu certitudine voyeurisme". După el, acest eveniment merita să "expună corpurile de o manieră mai puţin virtuală, în dimensiune fizică reală şi trupească". Fără a nega o anumită "comercializare a corpurilor", profesorul Gagey crede că "scopul, în acest caz, justifică mijloacele". Pe de altă parte, profesorul Pierre Le Coz a insistat asupra respectului datorat trupului uman după moarte. Pentru el, argumentul pedagogic şi artistic "nu serveşte în realitate decât la a camufla o preocupare prea prozaică, de ordin lucrativ". Atracţia publicului trimite la tradiţia "târgurilor de oameni şi a voyeurisme-ului. (...) Este acelaşi fenomen care se produce în timpul unui accident rutier, când se adună o mulţime de gură-cască". Denunţând, de asemenea, o anumită "viziune colonialistă asupra omului asiatic", profesorul Le Coz adaugă că, ultima dată "când s-a practicat un tratament industrial, anonim, depersonalizat al cadavrelor s-a întâmplat în lagărele morţii".