„Vârful crizei în agricultura românească va fi în primăvara acestui an“

▲ „În primăvara acestui an, când mare parte din creditele contractate pentru subvenţiile din această toamnă vor trebui returnate şi, tot atunci, importante suprafeţe de teren trebuie semănate, va fi vârful crizei în agricultură“, spune Daniel Botanoiu, reprezentant al Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România ▲ Într-un interviu acordat cotidianului „Ziarul Lumina“, fostul director al Direcţiei Generale pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din cadrul Ministerului Agriculturii a vorbit despre necesitatea acordării pentru acest sector a unui procent de 4% din PIB, în acest an ▲

Domnule dr. ing. Daniel Botanoiu, în ce măsură s-a reflectat criza economico-financiară pe care o traversăm în sectorul agricol?

Criza financiară ne-a demonstrat că, în absenţa unei politici solide, forţele de pe pieţele produselor pot pierde întreg controlul şi pot provoca, în egală măsură, numeroase şi grave dificultăţi sociale. Criza este simţită din plin de fermierii mai mici, care trăiesc, în mare parte, din subvenţii, în lipsa banilor necesari ei neputând relua ciclul de producţie. Astfel că au crescut suprafeţele necultivate, ca urmare a abandonării activităţilor agricole.

Pe de altă parte, mulţi producători agricoli depind de credite, iar creşterea dobânzilor pentru unii a însemnat sfârşitul activităţii. O sistare a activităţii micilor crescători de animale, fie şi temporară, a sistemului de achiziţie, poate echivala cu falimentul. Această situaţie se referă în special la cei care au contractat credite bancare, pe care le plătesc lunar tocmai din livrările de produse.

În cazul producătorilor de lapte, care şi aşa primesc puţini bani pentru laptele predat, dacă se va sista preluarea acestui produs, atunci situaţia va fi cât se poate de critică. Vârful crizei economice cred că va fi în primăvara acestui an, când parte din creditele contractate pentru subvenţiile din această toamnă trebuiesc returnate şi când importante suprafeţe de teren trebuie să fie semănate.

Cum vedeţi anul 2010 pentru fermierii români, ţinând cont şi de faptul că de la 1 ianuarie vor fi eliminate anumite ajutoare de stat?

Conform Tratatului de aderare, în perioada 2007-2009, România a putut aplica măsuri de sprijin care nu sunt conforme cu regulile comunitare de ajutor de stat. După o perioadă de tranziţie de 3 ani, România este obligată să reorienteze ajutoarele existente în conformitate cu reglementările europene.

Ajutoarele de stat pentru realizarea investiţiilor, diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii producţiei au în vedere atât producţia primară, cât şi comercializarea produselor procesate, intensitatea acestui ajutor fiind de 40% până la 50% în cazul zonelor defavorizate şi se referă, în principal, la achiziţionarea de tractoare şi maşini agricole, la construirea sau modernizarea silozurilor, grajdurilor şi la transformarea şi valorificarea produselor agricole.

Sunt destul de multe măsuri de ajutor de stat care sunt cuprinse în actualul Program Naţional de Dezvoltare Rurală, însă acest lucru nu mă împiedică să semnalez faptul că sunt, în continuare, câteva măsuri de ajutoare de stat care trebuie implementate pentru a putea pune astfel „pe picior de egalitate“ agricultorii români cu ceilalţi agricultori care îşi desfăşoară activităţile în spaţiul comunitar. În prezent, sunt o serie de ajutoare de stat care trebuiesc implementate. Vor fi eliminate însă toate ajutoarele care se referă la stimularea preţului, cantităţii, la stimularea costurilor cu inputurile agricole, rămânând permise doar ajutoarele pentru realizarea investiţiilor, diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii producţiei şi pentru măsurile de agromediu. Aşadar, nu va fi uşor.

4% din PIB, un procent „de bun simţ“ pentru agricultură

În mod concret, care va fi cel mai afectat sector?

Toate sectoarele vor fi afectate, însă cu o intensitate mai mare în cazul laptelui de vacă, sector aflat în restructurare profundă la nivel european, apoi cerealele, fructele şi legumele. Agricultura României se află încă într-o situaţie de declin cauzată de fragmentarea excesivă a proprietăţii, dotarea slabă cu maşini şi utilaje, situaţia precară a infrastructurii rurale, folosirea redusă a îngrăşămintelor chimice sau naturale şi a pesticidelor, reducerea dramatică a suprafeţelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de resurse de finanţare, lipsa unui sistem funcţional de credit agricol. Infrastructura de bază din Romania se situează încă mult sub media Uniunii Europene şi are de recuperat decalaje importante la majoritatea indicatorilor principali.

Ce politici ar trebui să adopte ministerul de resort pentru a veni în ajutorul ţăranului român?

Susţinerea instalării tinerilor fermieri, încurajarea serviciilor şi meseriilor tradiţionale pentru menţinerea activităţilor economice în zonele rurale sunt alte măsuri care trebuie avute în vedere.

Transformarea fermelor de semi-subzistenţă în exploataţii familiale de mărime medie şi transferul exploataţiilor agricole de la fermierii în vârstă către tinerii fermieri, realizându-se o revigorare a forţei de muncă ocupate în agricultură şi o îmbunătăţire a managementului acestui sector reprezintă răspunsul la întrebarea referitoare la existenţa agricultorilor români în viitor. De asemeni, reorganizarea serviciile agricole locale, de consultanţă şi de cercetare, care să participe efectiv la întocmirea de proiecte pentru fermieri şi la furnizarea celor mai noi şi corecte informaţii legate de activităţile agricultorilor din zona respectivă.

Pentru a începe (re)construcţia unei agriculturi solide şi competitive, avem nevoie, fără îndoială, de fonduri. Ce procent de „bun simţ“ ar trebui alocat, în acest sens, agriculturii româneşti, în viitorul buget pe 2010?

Cred că în agricultură nu putem vorbi de „bun simţ“, ci mai degrabă de priorităţi iminente, deoarece dacă în sectorul agricol nu ai investit la timp şi suficient rezultatele sunt imprevizibile. Spre exemplu, în agricultură trebuie să semeni în perioada optimă ca să poţi vorbi de un randament. Prevederea unui buget anual pentru agricultură la un nivel de 4% din produsul intern brut cred că ar fi de „bun simţ“.

Se poate tranforma România într-un mare exportator de produse agricole?

Dumnezeu a dat României un potenţial extraordinar de a hrăni cca 80 milioane de locuitori, în condiţii de maximă siguranţă şi cu aplicarea unor tehnologii prietenoase cu mediul. Cu siguranţă, răspunsul este da, România poate deveni un actor important pe piaţa internaţională, însă pentru aceasta trebuie să avem o politică agricolă clară cu un buget multianual care să fie respectat indiferent de cine este, vremelnic, la putere.

▲ Absorbţia fondurilor europene, diminuată de birocraţie şi lipsa cofinanţării

S-a vorbit de o rată a absorbţiei fondurilor europene extrem de mică. Care sunt cauzele care au dus la această realitate şi ce trebuie făcut pe viitor pentru ca România să beneficieze de sumele acestea importante, puse la dispoziţia sa prin PNDR?

Este adevărat, printre cauze aş aminti, în principal, lipsa resurselor financiare pentru asigurarea cofinanţării şi birocraţia excesivă.

Pentru o mai bună absorbţie, cred că ar trebui să avem în vedere următoarele:

- asigurarea de planuri de afaceri gratuite prin consultanţa agricolă, pentru înfiinţarea fermelor de către tinerii fermieri şi restructurarea fermelor de subzistenţă;

- finanţarea cu prioritate a proiectelor complementare localităţii sau zonei rurale (unităţi de procesare, diversificarea activităţilor economice complementare, cum sunt serviciile pentru agricultură, turism, artizanat, modernizarea infrastructurii de drumuri, apă, canalizare, energie), care să ridice nivelul de atractivitate şi confort al zonei;

- asigurarea a 65% din costurile proiectului pentru microîntreprinderile nou înfiinţate, pentru prelucrarea primară sau servicii pentru agricultură, din fonduri publice, fonduri comunitare şi naţionale;

- finanţarea, din fonduri publice, fonduri comunitare şi naţionale a 65% din costurile proiectelor pentru pensiuni şi unităţi agro-turistice;

- compensaţii din fonduri comunitare şi naţionale, împreună cu cele ale Consiliilor Judeţene, reprezentând 65% din costuri pentru programe de energii nepoluante, obţinute din energia eoliană, din utilizarea subproduselor vegetale pentru producerea energiei termice şi din cultivarea de culturi energetice.

De asemenea, trebuie iniţiate nişte măsuri care să permită bancherilor să-şi îndrepte atenţia către sectorul agricol şi să permită afluirea de resurse către astfel de activităţi.

Pe de altă parte, fermierii trebuie să se asocieze pentru că, împreună, forţa este mult mai mare, şi aici mă refer la accesarea creditelor, la negocierea preţurilor, la aplicarea tehnologiilor etc.