Vechi tradiţii de Paşti în Ardeal

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Actualitate socială

Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 29 Aprilie 2013

Satul românesc şi-a arătat mereu frumuseţea şi bogăţia spirituală, prin vechile tradiţii populare, cu ajutorul cărora marile praznice ale creştinătăţii au fost împământenite în realităţile fiecărei comunităţi în parte. Ardealul încă păstrează obiceiuri de Paşti ce ne trimit în trecut, la strămoşi, la cei care şi-au plămădit fiinţa lor creştină pe temelia tradiţiei apostolice.

Cea mai cunoscută tradiţie românească de Paşti este, desigur, încondeiatul ouălor. În anumite părţi ale ţării încă mai există şcoli de încondeiat ouă, în care tinerii preiau şi duc mai departe această artă. Acest obicei a existat în urmă cu un secol şi în satele din părţile Sibiului, chiar dacă în zilele noastre obiceiul nu se mai practică. Vechea colecţie a Muzeului „ASTRA“ din Sibiu păstrează ouă încondeiate acum 100 de ani, ceea ce ne demonstrează că şi în aceste părţi de Ardeal au existat astfel de preocupări.

Obieciurile de Paşti din Ardeal sunt prefigurate de cele din Postul Mare. Amintim aici „Prinsul verilor şi veruţelor“, din Sâmbăta Sfântului Teodor, un obicei întâlnit odinioară în toată Mărginimea Sibiului, iar astăzi doar la Sibiel. Copiii veneau cu o farfurioară de grâu şi împărţeau grâul dulce, rostind versuri şi devenind astfel „veri“ sau „verişoare“, iar gradul de rudenie era respectat toată viaţa. „La Ocna Sibiului, obiceiul se mai făcea într-o perioadă şi cu un pom şi se mima un soi de nuntă. Am mai găsit însemnări de la sfârşitul secolului al XIX-lea ce relatau un obicei al copiilor de a bate toaca în toată perioada de până la Paşti, dar nu avem explicaţia acestui obicei. Obiceiul Hodaiţului este întâlnit şi în Ardeal, un fel de spovedanie în public, pe dealuri. Se aprindeau focuri şi strigau diferite păcate din sat şi vorbele de dragoste dintre tinerii care urmau să se căsătorească“, ne-a spus Carmina Maior, muzeograf de peste 20 de ani la Complexul Muzeal „ASTRA“ din Sibiu.

„Mironosiţele“ din noaptea Învierii

Poate cel mai frumos obicei de Paşti întâlnit încă în Ardeal poartă denumirea „Mironosiţele“. Încă se mai face în satul Rod, în oraşul Sălişte şi poate în alte sate. Obiceiul constă într-o mică scenetă din noaptea Învierii, după Sfânta Liturghie şi prezintă mironosiţele care mergeau plângând la mormântul Domnului, unde se întâlnesc cu îngerul vestitor al minunii. Mironosiţele sunt interpretate de fete de până la 12 ani, iar în scenetă apar un ostaş, arhiereul, un înger şi Iisus. Textul vechi al scenetei a fost cules şi prelucrat de celebrul miniaturist Picu Pătruţ, autorul imnului de Florii de la Sălişte, dar obiceiul este legat şi de un cantor celebru din secolul al XIX-lea, numit Neculai al Plaiului. „Acest cantor sau crâsnic, după un stagiu la Mănăstirea Neamţului, s-a întors la Galeş şi se ocupa de copii. Numele complet al cantorului este necunoscut, dar el era celebru în zonă pentru că multiplica în manuscris multe cărţi de rugăciuni. Lumea din Galeş credea că el a inventat obiceiul păstrat astăzi la Rod şi reînviat la Sălişte, unde se face în Duminica de Paşti, după slujba de peste zi şi nu în noaptea Învierii“, ne-a explicat Carmina Maior.

„Casa Domnului“ adusă de la Ierusalim

Un alt obicei, păstrat în Mărginimea Sibiului, este „Casa Domnului“, prin care, în biserica satului, se face un aranjament din crengi de brad, simbolizând mormântul Domnului de la Ierusalim. Tradiţia spune că în secolul al XIX-lea, nişte păstori au mers la Ierusalim, unde au văzut mormântul Domnului împodobit cu ramuri şi la întoarcere au făcut această „casă“ în biserică. Obiceiul începe în Vinerea Mare, înainte de Prohodul Domnului, iar în trecut cantorul şi copiii vegheau în acea noapte lângă mormânt. Casa rămâne în biserică până la Înălţarea Domnului. „La Rod, în Duminica Paştilor, la ora 10:00, se face o masă de obşte cu cei din Consiliul parohial, iar cel care a plătit «paştile» (n.r.: pâinea sfinţită în noaptea Învierii) oferă o masă. Apoi, lumea vine la morminte cu ouă, cozonac, vin şi un colac. Preotul face binecuvântare la morminte, iar tinerii căsătoriţi de la ultimul Paşti, înveşmântaţi în hainele de miri, primesc daruri de la foştii nuntaşi, care constau în vase. Foştii nuntaşi şi foştii miri merg apoi la Căminul cultural şi primesc o masă asemănătoare celei de la nuntă, dar nu se joacă“, continuă Carmina Maior.

Tradiţii de secole în Şcheii Braşovului

Cele şapte grupări ale Junilor din Şcheii Braşovului - Tineri, Bătrâni, Albiori, Roşiori, Dorobanţi, Curcani şi Braşovecheni - împreună cu juniţele oferă an de an adevărate recitaluri de obiceiuri şi tradiţii seculare legate de Sfintele Paşti. După cum ne-a explicat directorul Muzeului „Prima Şcoală Românească“ din Şcheii Braşovului, pr. prof. Vasile Oltean, aceste vechi obiceiuri încep încă din Duminica Floriilor, când se face „parastasul junilor“. Toate grupurile de juni, de ordinul sutelor, vin la cele două biserici din Şchei, pentru a participa la pomenirea tuturor junilor, consemnaţi în vechile catastife.

În Săptămâna Luminată, fiecare zi este marcată de anumite obiceiuri şi ritualuri. „În Duminica Luminată a Sfintelor Paşti, participă la Sfânta Liturghie şi după slujbă, în faţa Bisericii «Sfântul Nicolae», preotul le citeşte actul de constituire pentru noul an, cu lista tuturor junilor tineri. Se anunţă şarjele, se înmânează şerjilor însemnele binecuvântate: steagul, lentele, rujile, buzduganele. De aici revin la troiţa căpitanului Ilie Birt, cântând din nou «Hristos a înviat» pe o melodie străveche, întâlnită doar în Şchei. Apoi joacă hora junilor şi aruncă buzduganul într-un deosebit ritual. Luni, în a doua zi de Paşti, grupul Junilor Tineri, asistaţi de junii celorlalte şase grupuri, se adună la Crucea Căpitanului Ilie Birt în Piaţa Unirii, cântă «Hristos a înviat» şi apoi se împart în trei grupări, având în frunte «ceteraşul», mergând la celelalte troiţe din Şchei, şi apoi după ouă roşii în casele unde se găsesc fete, pe care le stropesc cu parfum, primind ca recompensă ouă roşii“, ne-a explicat pr. Vasile Oltean.

„Aruncarea în ţol“

Marţea din Săptămâna Luminată, junii se reîntâlnesc în faţa bisericii şi la Troiţa lui Ilie Birt, unde cântă din nou „Hristos a înviat“, joacă hora şi aruncă buzduganul, pornind apoi spre Coasta Prundului la o veche troiţă, unde repetă cântecul pascal, joacă hora şi aruncă buzduganul, iar juniţele servesc cu plăcinte pe toţi participanţii, ritualul încheindu-se cu masa de la vătaf. „Până în 1949, când a fost interzis obiceiul, miercuri se ieşea călări la Pietrele lui Solomon, iar după reluarea obiceiului, acest ritual are loc duminica“, ne-a mai spus pr. Vasile Oltean. În joia din Săptămâna Luminată are loc „aruncarea în ţol“ a Junilor Tineri, la care se supunea fiecare june, începând cu vătaful şi continuând cu fiecare june în parte. Mai bine de zece juni prindeau de o pătură groasă, iar junele, culcat pe ţol, era aruncat de obicei mai sus decât clădirea. Efortul celor care trebuia să-l prindă nu era deloc uşor.