Victoria republicanului Donald Trump la alegerile prezidenţiale americane, continuarea războiului din Orientul Mijlociu sau Jocurile Olimpice de la Paris se numără printre evenimentele care, potrivit unei
Ziarul Lumina, un drum de 10 ani
7 februarie 2005, ziua în care ieşea din tipar numărul 1 al primului cotidian creştin din istoria presei româneşti, Ziarul Lumina. Atunci, în acea zi, membrii unei mici redacţii din Iaşi au ţinut, în sfârşit, în mână, cu emoţie, primele exemplare ale ziarului la care munceau deja de câteva săptămâni. „O prezenţă luminoasă în presa românească“ - aşa l-a caracterizat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Aşa era atunci, aşa este şi acum, după un drum de 10 ani.
Data lansării primului cotidian creştin din România nu a fost aleasă întâmplător. „Ne-am gândit ca prima apariţie să fie legată de un important eveniment în viaţa Bisericii Ortodoxe Române şi, nu întâmplător, ne-am fixat ziua de 7 februarie, pentru că este ziua Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist. În felul acesta ne suprapuneam unui eveniment care era oricum luminos în viaţa Bisericii Ortodoxe şi noi mizăm ca, odată cu aniversarea zilei de naştere a Patriarhului Teoctist, să aniversăm şi noi, încet, anii noştri pe care începem să-i adunăm, aşa că va fi o perpetuă sărbătoare mulţi ani de acum încolo,“ spunea, la aniversarea de un an a ziarului, directorul editorial Florin Zamfirescu. Iar „anii noştri“ s-au adunat, încet, încet. Sunt deja 10 ani de apariţie a ziarului, 10 ani de acumulări, de schimbări, de evoluţie, de aşezare în proiect.
„Sursă de informaţie obiectivă şi bine-venit sprijin pentru cler“
Ziarul apărea cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi înregistra o remarcabilă premieră în presă, fiind prima publicaţie ortodoxă cu apariţie de cotidian din România şi chiar din lume. După cum bine îl descria ziaristul Ion Zubaşcu, în articolul „Nevoia presei creştine într-o Românie europeană“, apărut în România Liberă din 25 februarie 2006, Lumina avea „ştiri şi informaţii din zona Moldovei şi din toată ţara, departamente ale unui cotidian obişnuit, Economic, Învăţământ, Sănătate, Reportaj, Interviu, Arte, Sport, dar şi rubrici infuzate de responsabilitatea misiunii creştine: Evanghelia zilei, Micul Catehism, Istoria creştinismului, Memoria zilei şi, desigur, un editorial care abordează actualitatea curentă, social şi politică, din punct de vedere creştin“.
Proiectul a fost bine primit, pentru că a apărut din nevoia editării unei publicaţii care lipsea din peisajul presei româneşti a acelor ani, un peisaj pestriţ, dominat de tabloide, de ziare care-şi schimbau politica editorială odată cu schimbarea acţionariatului sau de publicaţii care erau cumpărate mai mult pentru şansa de a obţine un premiu. „De la această premisă am pornit: să ocupăm o piaţă extraordinară, să edităm o publicaţie «de nişă» (deşi avem de-a face cu o «nişă» de peste 80% din cititorii de presă, declaraţi creştini ortodocşi), însă cu mijloacele recunoscute ale jurnalismului profesionist. Am mai pornit de la premisa că un creştin ortodox, declarat practicant, se duce duminica şi de sărbători la biserică, dar în rest trăieşte în lumea reală: are de crescut şi educat copii, se uită la televizor, are rate la bancă, îşi caută o slujbă mai bună etc. Acestui «profil de cititor» ne-am adresat atunci când am pornit proiectul. Am socotit că, pe lângă dimensiunea misionară, o publicaţie creştină trebuie să abordeze absolut toate temele care se află în dezbatere publică, evident, dintr-o perspectivă legată de valorile creştine. (...) Considerăm că o publicaţie, pe lângă rolul de a informa, trebuie să aibă şi rolul de a-şi forma publicul, de a-l racorda la un sistem puternic de valori, ce pot veni din tradiţia creştină, dar şi din experienţele democratice ale societăţii. Acesta a fost pariul nostru editorial“, declara, în acelaşi număr al României Libere, directorul editorial Florin Zamfirescu.
Aşa a fost începutul. Au urmat ani în care ziarul a crescut, s-a maturizat şi a devenit mai puternic. Au fost făcute modificări de structură editorială, de format sau de grafică, dar a rămas, aşa cum spunea Preafericitul Părinte Patriah Daniel, „o sursă de informaţie obiectivă şi echilibrată, dar şi un bine-venit sprijin pentru cler în păstorirea credincioşilor“.
Paşi mari în timp scurt
Chiar dacă nu descrie emoţia care a însoţit fiecare eveniment, simpla enumerare a celor mai importante date din istoria de un deceniu a Ziarului Lumina este elocventă pentru reliefarea paşilor uriaşi pe care i-a străbătut într-un interval de timp atât de scurt:
În 16 octombrie 2005, cotidianul s-a îmbogăţit cu Lumina de Duminică, săptămânal de spiritualitate şi atitudine creştină, care făcea ca Ziarul Lumina să devină o publicaţie cu 7 apariţii pe săptămână.
În noiembrie 2007, s-a constituit echipa redacţională de la Bucureşti, care a crescut în anii următori, prin mutarea în Capitală a unor membri ai redacţiei de la Iaşi şi prin cooptarea unor jurnalişti cu experienţă şi a unor tineri teologi.
Luni, 27 noiembrie 2007, Ziarul Lumina a apărut pentru prima dată la Bucureşti, într-un tiraj iniţial de aproape 8.000 de exemplare.
Ziarul Lumina a devenit publicaţie statutară a Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscris în noul Statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (art. 198, alin. 1 şi 2), publicat marţi, 22 ianuarie 2008, în Monitorul Oficial al României.
De la 1 ianuarie 2008, celor două publicaţii Lumina li s-a alăturat Vestitorul Ortodoxiei, revistă de actualitate bisericească ce valorifică editorial cooperarea cu celelalte canale media ale Centrului de Presă BASILICA.
Pe parcursul a circa doi ani, echipa managerială, dar şi cea redacţională s-au concentrat pe dezvoltarea ediţiilor regionale. Pe 2 februarie 2009, apărea Ediţia de Moldova a Ziarului Lumina, tipărită la Iaşi, ediţie care nu diferea de cea care se distribuia în restul ţării decât printr-o pagină ce conţinea informaţii despre evenimente din eparhiile canonice ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi care înlocuia pagina de sport din ediţia naţională. Au urmat Ediţia de Transilvania (Sibiu, 9 aprilie 2010), Ediţia de Oltenia (Craiova, 14 august 2010) şi Ediţia de Banat (Timişoara, 4 octombrie 2010). Cele patru ediţii regionale apărute în mai puţin de doi ani au însemnat, pe de o parte, creşterea cu 25% a numărului de abonamente şi, pe de altă parte, consacrarea Ziarului Lumina ca publicaţie naţională.
În 2010 şi în 2012 au fost lansate noi versiuni ale site-ului www.ziarullumina.ro, de mare importanţă pentru numeroşii cititori din diaspora, care nu au acces la versiunea tipărită a publicaţiei.
Locul patru între cotidiene la nivel naţional
Prin cooperarea cu Sectorul pelerinaje al Patriarhiei Române, de două ori pe lună apare suplimentul Lumina Pelerinului, care se distribuie în toată ţara împreună cu săptămânalul Lumina de Duminică. Lunar, distribuit de asemenea cu Lumina de Duminică, apare şi suplimentul de cultură Lumina literară şi artistică, lansat în aprilie 2014. Tot în parteneriat, dar cu TRINITAS TV, săptămânal este difuzată emisiunea „Ziarul Lumina. Actualităţi“.
În anul 2012 a fost lansată la Editura TRINITAS colecţia Media Christiana, cu trei serii: Lumina, Radio TRINITAS şi TRINITAS TV. Seria Lumina a debutat cu volumul „Dialoguri ortodoxe la început de mileniu - 30 de interviuri cu ierarhi ortodocşi“, publicate în paginile Ziarului Lumina în perioada 2005-2012.
În prezent, Ziarul Lumina este aşteptat zilnic de peste 25.000 de abonaţi din toate judeţele ţării, cifră care îl plasează pe locul patru la nivel naţional, iar cititori de ordinul zecilor de mii accesează pagina de internet a publicaţiei.
E o misiune dificilă să comprimi în câteva rânduri truda, încercările, satisfacţiile acestor ani. Cert este că, de fiecare dată, număr de număr, ca o profesiune de credinţă, aşa cum spunea într-un editorial părintele consilier patriarhal Nicolae Dascălu, directorul general al Publicaţiilor Lumina, „încercăm să recitim în albul imaculat al hârtiei pregătite să intre în valurile rotativei întreita noastră responsabilitate de comunicatori creştini: faţă de Biserică, faţă de istoria ziarului şi faţă de cititori“.