În perioada 1893-1925, în Cimitirul Șerban Vodă-Bellu din București au fost înmormântați zece ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Dintre aceștia, în articolul de față, vom evoca personalitatea episcopilor
29 Iul, 2021
x
În perioada 1893-1925, în Cimitirul Șerban Vodă-Bellu din București au fost înmormântați zece ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Dintre aceștia, în articolul de față, vom evoca personalitatea episcopilor
La împlinirea unui secol și jumătate de la naștere și a 84 de ani de la moartea ieromonahului Amfilohie (Athanasie) Iordănescu, se cuvine să scoatem din umbra uitării roadele muncii sale, de mai bine de
În Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a lansat concursul „Cel mai îngrijit cimitir”, informează Biroul de presă al arhiepiscopiei. „Întrucât
Suntem pe deplin încredințați de faptul că Dumnezeu, „Cel care poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi” (Efeseni 3, 20), a rânduit ca
În dorinţa noastră de a prezenta numeroasele personalități bisericești și laice care așteaptă învierea cea de obște în cimitirul Mănăstirii Cernica, consemnăm în cele ce urmează numele şi câteva slove
Purtăm în adâncul nostru amintiri ale persoanelor care ne-au marcat drumul vieții. Când pleacă la cele veșnice, simțim nevoia să-i căutăm în continuare, numai că de această dată la mormânt, aducând o
În cele câteva secole de existență, Mănăstirea Cernica a reprezentat un loc de revigorare duhovnicească, un refugiu din arșița verilor bucureștene pentru cei dornici de preumblare, dar și adăpost pentru
Părintele arhimandrit Cleopa Ilie spunea adeseori: Cimitirul Mănăstirii Sihăstria este plin de sfinți! De-a lungul istoriei sale, chinovia de pe valea pârâului Secu a adăpostit în ale sale brațe părintești
Din perspectivă bisericească, mormântul rămâne locul de veșnică odihnă, iar înmormântarea trupului unei persoane plecate din lumea aceasta pe calea veșniciei este socotită o rânduială plină de
Deshumarea se referă la dezgroparea osemintelor unei persoane adormite și înmormântate în urmă cu cel puțin 7 ani, fie din considerente impuse de legea civilă, fie din dorința familiei de a strămuta osemintele acesteia într-un cavou de familie sau mormânt aflat într-un alt loc sau într-o altă localitate decât cel în care a fost făcută înmormântarea inițial. Există apoi și o altă situație, în care, din lipsă suficientă de spațiu, un membru al familiei este pus peste ceilalți membri, osemintele celor dintâi înmormântați aici fiind deshumate, dacă au trecut 7 ani de la plecarea ultimului dintre ei în veșnicie, acestea fiind apoi reînhumate în aceeași groapă, peste ele punându-se noul membru al familiei. Pe lângă aceste situații, oarecum obișnuite, mai intervin și alte cauze externe sau chiar tradiții, recurgându-se la deshumarea osemintelor unei persoane aflate într-un anumit loc sau cimitir. O astfel de cauză o constituie aglomerația creată în cimitirele urbane. Astfel, în cimitirele urbane, locul de înmormântare este alocat doar pentru 7 ani, cu posibilitatea de a prelungi folosința locului respectiv din 7 în 7 ani, respectându-se procedurile impuse de administrația publică a fiecărui cimitir. În situația în care folosința unei astfel de parcele nu este prelungită la cererea familiei sau a aparținătorilor rămași în viață, osemintele sunt deshumate după șapte ani, curățate de pământ, spălate cu apă și vin și unse cu untdelemn, de obicei din cel binecuvântat la slujba Litiei, cu care este unită Vecernia Praznicelor Împărătești sau a sfinților mai importanți din cursul anului liturgic, apoi sunt puse într-un săculeț de pânză sau din plastic și reînhumate prin acoperirea cu pământ într-un colț al gropii săpate, unde va fi așezat sicriul cu trupul neînsuflețit al unei alte persoane. Faptul acesta al deshumării osemintelor, deși nu este dorit, gestionat sau încurajat de Biserică, se desfășoară în acest mod din pricina faptului că majoritatea cimitirelor din mediul urban nu sunt proprietatea Bisericii, ci sunt cimitire orășenești aparținătoare spațiului public, prin urmare, administrarea lor nu ține de organizarea bisericească, ci de gestionarea fiecărei primării, prin serviciul public al administrației cimitirelor, care este un organ de natură laică, supus tendințelor secularizate ale societății moderne.
Cimitirul, de la latura duhovnicească până la aspectul locativ, a comportat diferite concepte de-a lungul vremii. Crucea, ca element central al oricărui cimitir, trebuie învățat a fi privită într-o triplă
Printre crucile aşezate la căpătâiul mamelor, taţilor, bunicilor şi tuturor străbunilor din neam în neam curg lacrimile unei comunităţi. În Timoc, „morminţii” (cimitirele) amintesc de un Ion, de un Dumitru, de o Ioana, o Gherghina sau de un Radu, nume româneşti, o dovadă a identităţii timocenilor.
Românii au fost reprezentaţi prima oară în Parlamentul de la Viena de patru deputaţi, între care Mihai Bodnar Bodnărescu s-a remarcat prin statornicia și perseverența cu care a apărat drepturilor românilor
Fidelă învăţăturii de credinţă şi sfintelor rânduieli legate de sfârşitul vieţii pământeşti a omului şi pomenirea celor adormiţi, Biserica Ortodoxă Română a avut o atitudine fermă deodată cu
Atitudinea Bisericii Ortodoxe, care respinge vehement practica incinerării, se fundamentează pe argumente scripturistice. În Vechiul Testament, incinerarea nu a fost niciodată o practică. Textul biblic prezintă
Incinerarea sau cremaţia este un procedeu care presupune arderea trupului uman mort, la temperaturi de peste 900º C, în cuptoare speciale, pentru combustie fiind folosite diverse substanţe inflamabile: ulei,
Primul Război Mondial a însemnat sacrificii imense pentru România, care au fost răsplătite cu unirea vechilor provincii româneşti cu patria-mamă. Mulţi preoţi ortodocşi români au avut o contribuţie la acest
Semnul Sfintei Cruci a însoțit încă de la început viața Bisericii creștine, întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos Cel răstignit și înviat. Nu avea cum să fie altfel, din moment ce, așa cum învață
Insula Mare a Brăilei este un ținut mai mult decât important, puţin cunoscut în actualitate, deşi ca suprafaţă de culturi agricole este cea mai întinsă din spaţiul european. Puţini cunoaştem istoria acestui
Data înființării cimitirului Șerban Vodă-Bellu este considerată a fi 25 octombrie 1859, când are loc prima înmormântare, cea a Elizei, fiica lui C.A. Rosetti, căruia îi aparține inițiativa administrativă a
Filonul creștin care îl caracterizeazã și îl individualizeazã pe pictorul Ioan Isac provine din tradiția artei medievale românești, prezentã în spațiul bãnãțean prin centrele monahale și ecleziastice,
