Pentru viața și creșterea duhovnicească este esențială legătura cu duhovnicul, cu povățuitorul și îndrumătorul spiritual. De la avva Pimen au rămas două apoftegme scurte pe această temă. La un moment da
16 Iun, 2021
x
Pentru viața și creșterea duhovnicească este esențială legătura cu duhovnicul, cu povățuitorul și îndrumătorul spiritual. De la avva Pimen au rămas două apoftegme scurte pe această temă. La un moment da
Avva Pimen a locuit în deșert împreună cu frații săi după trup (erau șapte cu toții), aflați sub autoritatea avvei Anub, cel mai vârstnic dintre ei. Cu toate că Pimen era cel mai cunoscut și câștigase re
De la avva Pimen a rămas următoarea apreciere cu privire la avva Pafnutie, despre care bătrânul zicea că: „era mare, dar făcea lucrurile mici”. Cuvintele acestea, fiind lipsite de orice explicații
Viața spirituală, duhovnicia, asceza țin de ceea ce Părinții numesc uneori „arta artelor și știința științelor”. Ceea ce la prima vedere nu pare a fi nici știință și nici artă se poate dovedi la o
Pentru părinții deșertului coerența și autenticitatea sunt valori fundamentale. Avva Pimen a zis: „Învață-ți inima să facă ceea ce învață limba”. De fapt, gândul acesta se mai găsește în altă
Lumea părinților deșertului nu este mereu ușor de înțeles. Patericul îți oferă piesele unui puzzle, pe care oricum le-ai întoarce, la final nu ai o imagine foarte clară asupra întregului și se poate
Pentru părinții deșertului minunile nu sunt o prioritate și nici măcar o preocupare. Mai mult decât atât, ele nu sunt vreodată un argument pentru credință. Dacă se întâmplă, este pentru tainice rațiuni
Ce ar fi fost dacă? Întrebarea aceasta cred că nu a ocolit pe nimeni. Ne construim viața transformând mereu posibilități în realitate. Niciodată însă nu putem actualiza toate posibilitățile și foarte rar av
Patericul este, în mod esențial, o carte a întâlnirilor, a dialogului, a întrebărilor și a răspunsurilor. Dacă te uiți cu atenție la schimburile de replici ale asceților, vei constata că există ceva ce
Răutatea nu distruge nicidecum răutatea. Dacă cineva îți face rău, tu fă-i bine. Răutatea i-o distrugi prin bunătate.” Acest cuvânt al avvei Pimen, perfect coerent cu învățătura evanghelică, merge î
Puterea aduce plăcere. Cu cât mai mare puterea, cu atât și plăcerea care vine împreună cu ea este mai mare. Odată ce ai gustat din fructul otrăvit al puterii este teribil de greu să renunți la el. Pentru
Postul face parte din firescul părinților ascetici din deșertul egiptean. Mai multe dintre cuvintele lor vorbesc despre efectele spirituale ale postului. Spre exemplu, Avva Evagrie zicea: „Mâncarea uscată și
Ilustrarea discernământului avvei Pimen se găsește și în următoarea apoftegmă: „Odată, s-a întâmplat ca vreo câțiva frați, între care și avva Pimen, să meargă acasă la un iubitor al lui Hristos. La
Discernământul Avvei Pimen se vede, între altele, în faptul că, uneori, răspunsurile sale spun mai mult decât întreabă direct vreun frate. Așa se întâmplă atunci când cineva se interesează ce anume
Oameni solitari și aspri, părinții deșertului propun un alt model de raportare la aproapele, la cel de lângă noi. Mai ales la avva Pimen se poate observa o permanentă mutare de accent de pe noi pe celălalt, o
Avva Pimen a lăsat o observație, care ni s-a transmis fără nici o lămurire. Bătrânul a zis: „La Sketis, de la a treia generație, adică de la avva Moise încoace, frații n-au mai făcut un pas înainte”.
Avva Pimen a fost întrebat despre întinăciune și a răspuns: „Dacă vom practica asceza și ne vom da silința să ne trezim, nu vom fi întinați”. Întrebarea este importantă, cu tot aerul ei de mare
Lectura Patericului egiptean implică uneori și dificultăți filologice, cu implicații teologice. Acesta este și cazul unei apoftegme de la Avva Pimen, pe care o găsim în traducerile românești în două versiuni
În literatura ascetică se găsesc mai multe reflecții despre ce anume înseamnă să fii monah. Unul dintre gândurile foarte cunoscute este că monah e cel care se adună în sine, cel care iese din
Pare tot mai greu de înțeles atenția părinților ascetici asupra păcatului și preocuparea cu osândirea de sine. O asemenea practică este imposibil de înțeles în lipsa unei frecventări îndelungi a textelor pa
De la avva Pimen a rămas următorul sfat: „Aceste trei capete sunt folositoare: a te teme de Domnul, a te ruga și a face bine aproapelui”. Acest gând al bătrânului nu este revoluționar, nemaiauzit sau uimitor.
