Blocaje personale și generaționale

Avva Pimen a lăsat o observație, care ni s-a transmis fără nici o lămurire. Bătrânul a zis: „La Sketis, de la a treia generație, adică de la avva Moise încoace, frații n-au mai făcut un pas înainte”. Fără alte completări este imposibil să știm ce anume a vizat avva Pimen, de ce nu au mai progresat frații și nici ce consecințe are un asemenea blocaj. La prima vedere, istorisirea ar putea fi luată drept o notă contextuală, lipsită de relevanță, peste care se poate trece rapid. Totuși, nu este de ignorat faptul că gândul avvei Pimen a fost transmis neîntrerupt câteva generații, până când, în cele din urmă, a fost fixat în scris. Memoria călugărilor s-a dovedit sensibilă la avertismentul ascetului: există blocaje, unele din ele pot prinde o generație întreagă, dacă nu cumva chiar mai multe. Avantajul nostru, al modernilor, este că, privind retrospectiv, putem observa dinamica spirituală în istorie și avem o hartă care se desfășoară în spate. Nu mereu sunt clare însemnările de pe această hartă, sunt multe zone confuze și încețoșate, dar, totuși, putem vedea că intensitatea trăirii creștine a fluctuat mult de-a lungul secolelor. După combustia extraordinară a primelor generații de creștini au urmat perioade de decadență, întrerupte de izbucniri imprevizibile de viață spirituală. O asemenea explozie a fost cea petrecută în deșertul egiptean, dar, după cum bine știm acum, efervescența spirituală de acolo nu a fost eternă, s-a stins. Deși încă la apogeu, avva Pimen vede cu luciditate profetică decăderea iminentă. Se pare că natura umană, fragilă și fracturată, nu poate suporta ascensiunea permanentă.

E lesne observat că există blocaje ge­ne­raționale, la fel cum există și încremeniri personale. Umanitatea întreagă este o țesătură densă, în care suntem strâns legați unii de ceilalți. Blocajele, chiar dacă există, ele nu sunt tragedii și nu trebuie privite cu o prea mare încrâncenare. În anumite situații nici măcar nu suntem exclusiv responsabili pentru neputințele noastre, suntem doar fiii veacului pe care nu îl putem depăși. Sunt rare cazurile sfinților care se avântă mult dincolo de generația lor, pe care o trag după ei și o orientează.

Blocajele există și sunt inevitabile. Nu trebuie să le dam impor­tanță prea mare, dar nici să ne socotim lipsiți de responsabilitate. Încremenirile personale probabil că sunt chiar mai ușor de depășit decât cele ale generației tale. Fiecare om are o dinamică proprie vieții sale spirituale, iar avânturile și blocajele pot fi citite și în logica mișcărilor harului lui Dumnezeu, care vine și pleacă după știința și voia Domnului (care cel mai adesea ne rămâne inaccesibilă). Dacă atât păcatul, cât și virtutea au consecințe cosmice, cu siguranță, și lupta cu propriile limitări reverberează în întreaga țesătură a umanității. Cu cât reușești să treci mai mult dincolo de tine și de neputințele tale, contribui la mișcarea generației din care faci parte. Nici măcar asceții retrași în deșert care trăiau într-o singurătate radicală nu se puteau sustrage condiționărilor veacului și ale lumii din care făceau parte. Tocmai conștiința acestei inter­de­pen­dențe ne deschide perspectiva importanței și greutății fiecărei acțiuni.