Sfânta Scriptură oferă o paletă largă de termeni și înțelesuri, contextualizări și perspective diverse cu privire la raportarea existențială a cuvântului „lege” la realitatea socială, religioasă,
13 Noi, 2024
Soluția compasiunii
Patericul este, în mod esențial, o carte a întâlnirilor, a dialogului, a întrebărilor și a răspunsurilor. Dacă te uiți cu atenție la schimburile de replici ale asceților, vei constata că există ceva ce trece dincolo de simplul trafic de informație, că bătrânii nu sunt căutați pentru a livra soluții și că, de multe ori, ceea ce se oferă este pur și simplu solidaritatea reciprocă a asceților. Este cât se poate de firesc să fie așa. Nici măcar marii bătrâni nu au rezolvări instante la toate problemele cu care se confruntă oamenii. În schimb au altceva, mult mai important, au compasiune, atenție și rugăciune pentru cei care vin să îi întâlnească.
„Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: «Ce să fac, vin asupririle peste mine și mă tulbură». Bătrânul a zis: «Silnicia îi tulbură și pe cei mici, și pe cei mari»”. Din nou îl vedem pe avva Pimen că nu răspunde la interogație direct, sparge cadrele gata constituite de așteptările celui care întreabă și se ferește să ofere soluții facile. Probabil că nici nu sunt rezolvări neproblematice ale marilor întrebări. În schimb oferă fratelui confirmarea faptului că experiențele prin care trece sunt cât se poate de normale. Există un mare pericol ce pândește viața psihică, dar și cea spirituală: izolarea. În clipa în care lucrurile nu mai merg așa cum ai dori, te destabilizezi și poți ajunge să crezi că ești singurul a cărui viață nu se desfășoară conform așteptărilor, că doar tu nu reușești să îți găsești calea etc. Aceasta este o iluzie perfidă, care poate fi depășită în momentul în care te descoperi pe tine într-o strânsă legătură a solidarității cu toți ceilalți.
Avva Pimen nu oferă o soluție, dar cuvintele sale indică o direcție. Dacă toți se tulbură în fața silniciei sau a violenței, în momentul confruntării cu situații și întâmplări potrivnice, înseamnă că nu există soluții miraculoase care să rezolve lucrurile. Prin urmare, calea este una singură: răbdarea. Dar răbdarea se simte cu totul diferit în comuniune decât blocat în propria ta singurătate fără de ieșire.
Bătrânul Pimen vorbește și sfătuitorilor în general. Prin atitudinea lui el zice generațiilor care vin după el: eliberați-vă de povara obligației de a oferi mereu răspunsuri și soluții. Cel mai adesea oamenii nu de ele au nevoie, ci de dragostea, atenția, timpul, rugăciunea și solidaritatea voastră. Când cineva vorbește de problemele sale vrea în primul rând să fie mai puțin singur, își dorește să fie auzit și înțeles, are nevoie de cineva care să se roage cu inima deschisă pentru el și abia apoi are nevoie de soluții. Trăim astăzi într-o lume plină de răspunsuri (multe dintre ele livrate eficient de motoarele de căutare), însă fără compasiune. În această lume cuvintele avvei Pimen sunt mai vii și mai actuale ca niciodată.
.jpg)
