Am intrat deja în a doua jumătate a lui Brumar. Lumina parcă s-a schimbat în strălucire, nori învălmășiți, scuturând ploi molcome ori chiar lapovițe, își fac apariția tot mai des pe cerul odinioară înfierbântat, scorojindu-i albastrul sidefat pentru a-l îmbrăca în plumburiul bacovian. Dealuri zgribulite și golașe, câmpuri altădată aidoma unui covor verde acum stau zdrențuite și ostenite după vremea cea toridă, visând la ninsorile iernii mult-așteptate. Frunzișurile veștede oftează adânc sub călcâiele timpului ce se deapănă. Da, anotimpul culorilor este pe sfârșite, iar noi adăugăm încă o toamnă vieții noastre, potrivit legilor eterne care ne călăuzesc!


