Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu al Ţării Româneşti s-a născut în 1654 din părinţi de seamă, după tată fiind din neamul voievodului Matei Basarab, iar după mamă fiind nepot al voievodului
16 Aug, 2020
x
Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu al Ţării Româneşti s-a născut în 1654 din părinţi de seamă, după tată fiind din neamul voievodului Matei Basarab, iar după mamă fiind nepot al voievodului
Ajuns pe tronul Ţării Româneşti la 28 octombrie 1688, la îndemnul și cu sprijinul boierilor Cantacuzini și la sfatul unchiului său, stolnicul Constantin Cantacuzino, într-o perioadă agitată a acestui
Troparul, glasul al 3-lea Voia Tatălui Mântuitorul răstignindu-Se a împlinit-o, rămânând întru dragostea Tatălui, ci pe Acesta urmând Brâncovenilor și slava lumii călcând-o, Slăviților voia tatălui
În lungul Ev Mediu românesc, câteva familii boierești au jucat un rol determinant în făurirea istoriei Țărilor Române. Tot din rândul lor, de multe ori s-au ridicat domnitori, iar familia
În contextul în care și astăzi în lume cei mai numeroși martiri pentru credință sunt creștinii, Patriarhia Română își exprimă aprecierea pentru declararea de către Parlamentul României a zilei de 16
În această solemnă atmosferă de rugăciune a Sfintei și Dumnezeieştii Liturghii, comemorăm cu evlavie împlinirea a 300 de ani de la aducerea în țară și înmormântarea în această măreață și frumoasă ct
Duminică, 12 iulie 2020, se împlinesc 300 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu la ctitoria sa din București, Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou”. Aduse din insula Halki la 12 iulie 1720 de Doamna Marica, soția voievodului, cinstitele moaște ale Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu au fost așezate, în anul Tricentenar-2014, într-o frumoasă raclă de argint aurit, sub un baldachin sculptat în lemn de tei și aurit în tehnică bizantină-bolus, spre veșnică pomenire a jertfelnicei mucenicii împlinite de Sfinții Martiri Brâncoveni.
Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu a marcat profund istoria României. În cei 26 de ani de domnie - una dintre cele mai lungi din istoria Principatelor Române -, Țara Românească a prosperat în pace, înflorire culturală și dezvoltare a vieții spirituale. Martiriul, încheiat cu execuție, prin care el și fiii săi au trecut la Constantinopol, nu i-a putut șterge nici amintirea, nici moștenirea, materializată prin numeroase ctitorii religioase, dar și prin maniera artistică și arhitecturală care-i poartă numele.
Potlogi, din județul Dâmbovița, este Mogoșoaia numărul 2, mult mai puțin cunoscut, mult mai puțin frecventat, dar cu nimic mai puțin frumos decât acesta. În plus, are o istorie teribilă. A fost ridicat în
Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a fost încă de la începutul domniei sale un susținător al tipăriturilor ortodoxe - cărți de ritual și apologetice -, achiziționând în același timp, prin trimișii săi, carte din Franța și Italia. Încă din anul venirii arhimandritului Ioan la Hurezi, Sfântul Constantin îi încredințează organizarea unei „Biblioteci de hrană dorită sufletului, această casă a cărţilor îmbie preaînţeleaptă îmbelşugare”, după cum menționa inscripția pictată în anul 1708.
Constantin Brâncoveanu a urcat pe tronul Țării Românești după moartea subită a lui Șerban Cantacuzino (1678-1688), în urma alegerii libere a boierilor și ierarhilor, deoarece, mărturisește una din cronicile vremii, toți „știa că iaste înțelept și să trăgea din odraslă domnească”. Prevăzător și mulțumit cu ceea ce îi dăruise Dumnezeu, cronicile ne spun că Brâncoveanu a refuzat inițial decizia sfatului țării, fiind înduplecat doar de pericolul politic extern care primejduia stabilitatea țării și de dorința de a nu lăsa soarta domniei la latitudinea turcilor.
Naşterea Mântuitorului, pe care astăzi o prăznuim, ne invită să reflectăm profund asupra existenţei de dincolo de materie: de unde a venit acest Prunc? De ce venirea Lui în materie şi în
În aceste zile, la Parlamentul European se desfăşoară expoziţia „Brâncoveanu 300 - tradiţia continuă“, gazda acestui eveniment fiind vicepreşedintele PE, eurodeputatul român Adina
Un martiriu mare cât un popor. Oricum, cât tot ce este mai bun şi mai copt în el. Un domnitor, copiii şi sfetnicul său, păşind spre călău, în soarele unei veri străvechi, păşind prin
Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu a fost mare ctitor de locaşuri sfinte, de cultură şi de conştiinţă naţională. A fost, de asemenea, un mare diplomat, un bun administrator şi un înţelept creator de sinteze spirituale şi de strategii pentru menţinerea păcii. Dar, ca o încununare a tuturor acestora, a fost un domnitor creştin care a pecetluit prin sângele său şi al fiilor săi mărturia credinţei creştin-ortodoxe şi a demnităţii naţionale, în timpul stăpânirii otomane asupra Ţării Româneşti.
Yedikule poate să devină pentru mulţi turişti europeni o amintire sau un loc de agrement, însă pentru noi, românii, acest muzeu este mult mai mult. Yedikule face parte dintre locurile sfinţite de jertfa familiei Sfinţilor Brâncoveni, care sunt un simbol al jertfei întregului neam în istorie. Yedikule este o golgotă a eroismului, a demnităţii, a credinţei şi a martirajului care ne însufleţeşte pe noi, românii de pretutindeni, să ne iubim Ţara şi Credinţa. Orice român adevărat poate deveni prin viaţa lui un brâncovean, când se jertfeşte pentru credinţă şi pentru neam.
Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou, edificiu reprezentativ pentru arta brâncovenească din ţara noastră, singurul ctitorit în Bucureşti de Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu care a supravieţuit vicisitudinilor timpului, se prezintă astăzi în splendoarea-i de altădată. Părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru, artizanul celei mai noi lucrări de restaurare a locaşului de la kilometrul zero al României, ne-a prezentat un itinerar spiritual pornit din negura istoriei pentru a ajunge în cotidian.
Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în judeţul Olt), într-o veche familie boierească. Era fiul lui Matei („Papa“) Brâncoveanu şi al Stancăi (Cantacuzino), sora domnitorului Şerban Cantacuzino, fiind şi strănepot al lui Matei Basarab. Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de bunica dinspre tată, Păuna Greceanu, şi de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentant de seamă al culturii umaniste în spaţiul românesc), care i-au oferit o educaţie aleasă pentru acele vremuri, învăţând, printre altele, greaca, latina şi slavona.
Una dintre cele mai discrete, misterioase şi preţuite curţi domneşti ale Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, mai puţin cunoscută de publicul larg, a fost cea de la Obileşti, din sudul ţării. Ea
Au trecut 628 de ani de la prima atestare documentară a satului de unde îşi trag rădăcinile voievozii munteni Matei Basarab şi nepotul său, Sfântul Constantin Brâncoveanu. Familia Brâncovenilor a ridicat aici încă din secolul al XVI-lea o curte, o biserică şi o mănăstire, monumente istorice ce sunt incluse în circuitul judeţean, naţional şi internaţional.
În Bucureştiul interbelic, la 220 de ani de la martirizarea domnitorului Constantin Brâncoveanu, ziua de 21 mai 1934 a fost aleasă pentru organizarea unei procesiuni solemne de reînhumare a osemintelor voievodului martir. Presa vremii a prezentat atât programul ceremoniei, întocmit de Patriarhia Română, cât şi desfăşurarea evenimentelor, în prezenţa familiei regale, a reprezentanţilor autorităţilor de stat şi a numeroşi credincioşi.
