Sfântul Constantin Brâncoveanu

Documentar

Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în judeţul Olt), în­tr-o veche familie boierească. Era fiul lui Matei („Papa“) Brâncoveanu şi al Stancăi (Cantacuzino), sora domnitorului Şerban Cantacuzino, fiind şi strănepot al lui Matei Basarab. Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de bunica dinspre tată, Păuna Greceanu, şi de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentant de seamă al culturii umaniste în spaţiul românesc), care i-au oferit o educaţie aleasă pentru acele vremuri, învăţând, printre altele, greaca, latina şi slavona.

Documentar

Una dintre cele mai discrete, misterioase şi preţuite curţi domneşti ale Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, mai puţin cunoscută de publicul larg, a fost cea de la Obileşti, din sudul ţării. Ea

An omagial

În timpul Războiului ruso-turc din 1710-1711, Constantin Brâncoveanu a rămas în expectativă, fără a înclina balanţa către nici una dintre puterile combatante. O rudă apropiată a sa, spătarul Toma Cantacuzino, a trecut chiar de partea ruşilor, asediind Brăila turcească. Acest eveniment i-a adus prejudicii grave de imagine domnitorului român în faţa puterii otomane suzerane, grăbindu-i un sfârşit deja hotărât. Din păcate, motivarea hotărârii de mazilire a fost „servită”, pe tipsie, turcilor, chiar de familia Cantacuzinilor.

Documentar

Au trecut 628 de ani de la prima atestare documentară a satului de unde îşi trag rădăcinile voievozii munteni Matei Basarab şi nepotul său, Sfântul Constantin Brâncoveanu. Familia Brâncovenilor a ridicat aici încă din secolul al XVI-lea o curte, o biserică şi o mănăstire, monumente istorice ce sunt incluse în circuitul judeţean, naţional şi internaţional.

An omagial

În prima decadă a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Brâncoveanu era conştient că numai pronia divină i-a salvat tronul şi viaţa. Situaţia Ţării Româneşti faţă de Imperiul Otoman părea a trece printr-o perioadă de linişte, dar aceasta era doar o aparenţă. Războiul ruso-turc din 1710-1711 a pecetluit soarta domnilor pământeni în Ţările Române, punând început în Moldova domniilor fanariote. În Ţara Românească, mazilirea domnitorului era doar o chestiune de timp.

An omagial

Rămas la vârstă fragedă orfan de tată, Constantin Brâncoveanu a fost crescut de mama sa, Stanca Cantacuzino, şi educat de trei dintre unchii săi: Şerban Vodă, Mihai Spătarul şi Constantin Stolnicul. Despre acesta din urmă, Brâncoveanu mărturisea: „Eu tată n-am pomenit, de vreme ce am rămas mic de tată, fără cât pe dumnealui tata Costandin l-am cunoscut părinte în locul tătâne-mieu“. Prof. univ. dr. Radu-Ştefan Vergatti, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, ne-a vorbit despre relaţia domnitorului martir cu cea mai importantă familie boierească a vremii.

An omagial

La întoarcerea de la Adrianopol din anul 1703, când a fost confirmat domnitor al Ţării Româneşti pe viaţă, Constantin Brâncoveanu cunoştea că a fost aproape să-şi piardă tronul şi chiar viaţa. O domnie de un sfert de veac într-o perioadă de mari frământări politice a fost posibilă doar datorită înţeleptei ocârmuiri a domnului român, care a ştiut să răscumpere liniştea ţării. L-a costat o avere, dar oare ce preţ are salvarea unei ţări?

An omagial

În anul 1703, Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu a fost chemat la Adrianopol, reşedinţa temporară a Curţii imperiale otomane în timpul sultanului Mustafa al II-lea. Informaţii despre această vizită regăsim în însemnările secretarului domnesc Anton Maria del Chiaro şi ale cronicarului de curte Radu Greceanu. Domnitorul român avea să se întoarcă la Bucureşti cu firman de domnie pe viaţă.

Mesaje și cuvântări

Între manifestările pri­le­juite de comemorarea Sfântului Domnitor Mar­­tir Constantin Brân­­coveanu cu ocazia îm­pli­nirii în acest an a 300 de ani de la martirajul său tragic, îm­părtăşit împreună cu fiii săi şi sfetnicul Ianache, un eveniment semnificativ îl constituie Simpozionul Naţional Con­stan­tin Brâncoveanu şi contribuţia lui la sporirea patrimoniului cultural, educaţional, spiritual şi social-filantropic al Ţării Ro­mâ­neşti în contextul european al veacului al XVIII-lea, organizat de Patriarhia Română în cooperare cu Facultatea de Te­o­logie Ortodoxă Justinian Pa­tri­arhul a Universităţii din Bu­­cureşti şi cu sprijinul generos al Secretariatului de Stat pentru Culte.

An omagial

Domnia Sfântului Constantin Brâncoveanu a reprezentat o evoluţie notabilă a civilizaţiei româneşti pe toate planurile. Academia domnească organizată la Bucureşti în incinta Mănăstirii „Sfântul Sava” şi primul centru de învăţământ medical în spitalul din interiorul Mănăstirii Colţea sunt două dintre realizările de seamă ale voievodului martir despre care ne-a vorbit prof. univ. dr. Radu-Ştefan Vergatti, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

An omagial

Cercetarea documentelor de cancelarie şi a corespondenţei voievodale atestă că domnia de mai bine de 25 de ani a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu a fost consolidată prin bune relaţii întreţinute cu marii conducători ai vremii. Domnitorului român i se poate aplica sintagma folosită de cronicarul Miron Costin pentru Radu Mihnea, care „şi la turci credinţă (credibilitate, n.r.), şi la creştini laudă avea”.

An omagial

În Bucureştiul interbelic, la 220 de ani de la martirizarea domnitorului Constantin Brâncoveanu, ziua de 21 mai 1934 a fost aleasă pentru organizarea unei procesiuni solemne de reînhumare a osemintelor voievodului martir. Presa vremii a prezentat atât programul ceremoniei, întocmit de Patriarhia Română, cât şi desfăşurarea evenimentelor, în prezenţa familiei regale, a reprezentanţilor autorităţilor de stat şi a numeroşi credincioşi.

An omagial

Prima misiune diplomatică a lui Constantin Brâncoveanu a fost îndreptată către Viena, pentru a cere sprijin împotriva turcilor. Din aliaţi, austriecii devin putere ocupantă în Ţara Românească. Cu abilitate şi „isteţime politică”, domnitorul român reuşeşte să menţină ţara liberă, declarându-se câştigător într-un război în care nu a fost nevoit să scoată sabia din teacă. Aşa a pus bazele unei domnii de 26 de ani de rezistenţă în faţa a trei mari puteri. 

An omagial

După acceptarea tronului Ţării Româneşti, prima apariţie a lui Constantin Brâncoveanu ca domnitor a avut loc cu prilejul înmormântării lui Şerban Cantacuzino, unchiul său. Organizându-i funeralii domneşti, a pus astfel bun început domniei cu rugăciune şi prinos de recunoştinţă pentru înaintaşul său. La scurt timp a urmat prima provocare militară, ticluită de ginerele defunctului domn, Constantin Bălăceanu.

Documentar

Constantin Brâncoveanu a stat, ca mulţi alţi conducători de stat din perioada premodernă, sub iataganul Înaltei Porţi. Întreaga sa viaţă, începând cu frageda pruncie şi

An omagial

Se împlinesc în acest an trei veacuri de la martirizarea lui Constantin Brâncoveanu, a fiilor săi şi a sfetnicului domnesc Ianache Văcărescu. Pentru a înţelege importanţa domniei îndelungate a voievodului român, am stat de vorbă cu acad. dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici, care ne-a prezentat situaţia Ţărilor Române la confluenţa a trei mari puteri şi moştenirea lăsată de Constantin Brâncoveanu Bisericii şi ţării.

An omagial

La începutul secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Brâncoveanu cumpăra o moşie la Doiceşti, mai sus de Târgovişte, loc de preumblare prin podgorii, dar şi de refugiu în caz că avea nevoie să se retragă pentru sprijin, către Transilvania, pe la Sinaia. Aici a ridicat case domneşti şi biserică din piatră pentru fiul său mezin, Matei.

An omagial

În timpul domniei lui Şerban Cantacuzino (1678-1688) în Ţara Românească îl regăsim pe „nepotă-său, Costandin Brâncoveanul vel-logofăt” însărcinat cu diverse misiuni diplomatice. În Muntenia acelor vremuri, logofătul era unul dintre cei mai de seamă boieri din divan, imediat după marele ban. Crescut în familia Cantacuzinilor, Constantin Brâncoveanu era privit de unchiul său, Şerban Vodă, drept vrednic urmaş la domnie.

An omagial

În anul 1698, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, domnitorul Constantin Brâncoveanu vedea încheiate lucrările de construire a palatului domnesc de la Potlogi, ridicat pentru fiul său cel întâi născut şi moştenitor, Constantin. Pe când era boier, Brâncoveanu a avut în acel loc case şi a ctitorit, în anul 1683, o biserică de curte. Chinuit de vicisitudinile vremii, palatul stă în prezent sprijinit în cârje de reparaţii, dar încă vesteşte prezenţa domnitorului martir în acele locuri.

An omagial

Domnia Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu reprezintă ultima şi cea mai remarcabilă perioadă de progres cultural şi artistic din istoria medievală a Ţării Româneşti. În timpul său

Reportaj

Situată în judeţul Dâmboviţa, pe drumul dintre cetatea Târgoviştei şi Bucureşti, comuna Potlogi este locul unde marele spătar Constantin Brâncoveanu cumpăra, în 1679, moşia unui postelnic cu numele Dima. La Potlogi a construit o casă pentru a-i servi drept adăpost în misiunile avute pe drumul spre Bucureşti, Târgovişte sau Piteşti şi a ctitorit prima biserică, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Biserica ridicată în anul 1683 se află în prezent la finele unui amplu proces de restaurare ce i-a redat frumuseţea de odinioară.