„999 de paşi simpli pentru cei care se pregătesc“

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR), filiala Iaşi, a organizat joi, 21 februarie 2013, o nouă conferinţă duhovnicească. Subiectul dezbătut a fost dedicat pregătirii din timpul Postului Mare, iar conferenţiar a fost arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilier educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Sala T17 a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi a fost joi seară neîncăpătoare pentru studenţii care au dorit să asculte sfaturile părintelui arhimandrit Hrisostom Rădăşanu. În debutul întâlnirii, invitatul a făcut referire la titlul conferinţei, „999 de paşi simpli pentru cei care se pregătesc“: „Titlul întâlnirii din această seară se vrea a fi în legătură cu apropiata pregătire pentru Sfintele Paşti, pregătire pe care noi o numim Postul cel Mare. 999 este ca un fel de nadă care se aruncă în mare. În general, lumea este obsedată de reţete facile, în care cifra 10 este mai tot timpul prezentă: 10 paşi ca să slăbeşti, 10 paşi ca să înveţi excepţional etc. Sfânta Scriptură însă, atunci când vrea să dea un termen final, absolut şi împlinitor în istorie, foloseşte o altă cifră, anume 1000, multiplul lui 10. Cei din vechime au preferat cifra 1000, punându-o la sfârşitul istoriei ca o formă de împlinire a timpului, cifra prin excelenţă a împlinirii tuturor cifrelor. 999, care este 1000 minus 1, reprezintă multiplele moduri în care noi putem fi în prezenţa lui Dumnezeu în istorie, iar acest 1 este credinţa, despre care Apostolul Pavel vorbeşte că este baza, temelia, fundamentul, pe care toate aceste făptuiri ale noastre se zidesc; 1 este acel lucru care îi lipsea Martei, cu toate că se afla în prezenţa lui Dumnezeu“.

„Viaţa este ca un pod, nimeni nu este atât de nebun să-şi facă o casă pe el“

În cuvântul adresat tinerilor ascoreni, invitatul a subliniat că „toată viaţa noastră este un mare pas, o continuă păsuire, o continuă pregătire pentru ceva care urmează. Nu avem cetate stătătoare aici pe pământ, după cum ne mărturiseşte Apostolul Pavel, iar un fapt nescris în Scriptură, dar consemnat în Coran, îl prezintă pe Domnul Hristos spunând următoarele cuvinte: „Viaţa este ca un pod, nimeni nu este atât de nebun să-şi facă o casă pe el“. Foloseşti viaţa doar ca să treci. Această pregătire perpetuă pentru tot ceea ce va urma are pentru noi un sens foarte bine definit, anume Persoana şi prezenţa binecuvântată a lui Dumnezeu“. În continuare, arhim. Hrisostom Rădăşanu a făcut referire la versetul 1 din capitolul XII al Epistolei către Romani a Sfântului Apostol Pavel: „Vă îndemn deci, fraţilor şi surorilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine-plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească.“

„Pentru îndurările lui Dumnezeu, noi suntem ceea ce suntem; „din mila Sfântului facem umbră pământului“, după cum spunea Eminescu. Când Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre înfăţişarea trupurilor, se referă la a sta alături de Dumnezeu în trupurile noastre, prin rugăciune, prin gândurile bune, prin cugetarea la cele înalte. Cum poţi însă să stai cu trupul alături de Dumnezeu, dacă Scriptura afirmă că duh este Dumnezeu? Biserica are câteva răspunsuri şi toate acestea sunt cuprinse în faptele pe care noi le numim trupeşti, pe care, în general, noi le dăm la o parte, considerându-le nedemne de vieţuirea noastră duhovnicească. Dacă eu mă rog, de ce să-mi mai plec genunchii? Dacă eu am credinţa mea, de ce să mai merg la biserică? Dacă eu mă rog şi am credinţa mea, de ce să mai fac metanii? În fine, dacă eu mă rog şi am credinţa mea, de ce să mai postesc? Or Apostolul spune că a sta împreună cu Dumnezeu cu trupul este o chestiune foarte serioasă. Trupurile noastre trebuie să fie împreună cu Dumnezeu, la fel ca minţile şi sufletele noastre. Părinţii ne-au învăţat din vechime că firea omenească nu este compusă din suflet şi trup, căci acestea nu pot fi delimitate, ci că este o fire care este şi suflet şi trup. Atunci când postim, nu facem acest lucru decât pentru faptul că Domnul este prezent; noi postim şi ne jertfim pentru că stăm lângă un Dumnezeu al jertfei. Dumnezeu, când omul era în păcat, a venit lângă el şi a luat toate ale lui, în afară de păcat, iar omul este dator să stea la rândul lui lângă Dumnezeu, luând toate ale Lui, afară de identitatea de Fiinţă şi de Ipostas. Aceasta înseamnă să fii viu întru Dumnezeu. Referitor la «jerfa cea sfântă», Sfântul Ioan Scărarul vorbeşte despre post ca despre maica tuturor virtuţilor, după cum lăcomia este maica tuturor păcatelor. Tot referitor la versetul menţionat, a bine-plăcea lui Dumnezeu este apropiat cu a fi recunoscător lui Dumnezeu; smerenia şi fidelitatea sunt lucruri care decurg din această expresie, «a fi bine-plăcut lui Dumnezeu». Postul, rugăciunile, plecarea deasă înaintea Sfintei Cruci şi privegherile sunt lucruri care fac din noi oameni mai apropiaţi de Dumnezeu, care umblă în preajma lui Dumnezeu, într-o stare de jertfă, care este vie, sfântă şi bine-plăcută lui Dumnezeu. Felul în care înfăţişez trupul meu ca jertfă devine martorul nemincinos al prezenţei lui Dumnezeu“.

„Postul şi rugăciunea îţi vor arăta scopul pentru care ele au fost rânduite“

În încheiere, arhim Hrisostom Rădăşanu a făcut un rezumat al întregii conferinţe: „Paşii din titlul conferinţei reprezintă jerfa cea vie; ei sunt simpli pentru că sfinţenia este necomplicată, este la îndemână şi este a noastră, iar pregătirea este tot timpul o consecinţă a credinţei că la capătul drumului pe care îl parcurgi acum vei afla ceea ce ai sperat. A sta alături de Dumnezeu înseamnă a sta alături şi de oameni. Nu se poate ca noi să săvârşim o faptă legată de postire, fără ca prin aceasta să nu facem şi un act de credinţă. Nu postesc numai pentru mine, ci postesc pentru Biserica întreagă. În acelaşi timp, putem spune că nu există reţeţe fixe în privinţa postului. Posteşte şi te roagă, iar postul şi rugăciunea îţi vor arăta care sunt scopurile pentru care sunt făcute“.

În a doua parte a conferinţei, timp de câteva ore, invitatul a răspuns la întrebările venite din sală.