Cinstirea „Chivotului” care L-a arătat lumii pe Hristos

„Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului ne cheamă să fim și noi pregătiți ca să primim pe Hristos Pruncul, Care Se naște tainic în sufletele noastre”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ieri, 21 noiembrie, în cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, săvârșită în paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului a fost rânduită de Părinții Bisericii la începutul Postului Nașterii Domnului ca îndemn pentru primenirea duhovnicească a credincioșilor spre a primi pe Pruncul Iisus, precum Preasfânta Fecioară Maria s-a pregătit timp de 12 ani, unind rugăciunea cu ascultarea cuvântului Scripturii și cu munca manuală.

Vocaţia unică a Născătoarei de Dumnezeu a fost revelată la momentul aducerii ei la Templul din Ierusalim prin faptul cu totul extraordinar că prunca Maria a fost introdusă în Sfânta Sfintelor a locașului de cult, locul unde intra numai arhiereul o dată pe an pentru a tămâia. „Această lucrare a fost inspirată de Dumnezeu, pentru că, după robia babilonică, Chivotul Legii din Sfânta Sfintelor nu a mai existat, iar în mod profetic Fecioara Maria a ținut acolo locul unui simbol, și anume ea va deveni Chivotul lui Dumnezeu pentru că din ea Se va întrupa Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic”, a spus Patriarhul României.

Preafericirea Sa a explicat că praznicul de ieri se numește Intrarea în biserică, și nu în templu, pentru că templul Legii vechi era o prefigurare a bisericii din Legea nouă, având un rol de pregătire a poporului evreu pentru primirea lui Mesia. „Împărțirea templului avea o semnificație deosebită și ea s-a păstrat în tradiția creștină ortodoxă. Prima rugăciune care se citește la slujba de sfințire a unei biserici ortodoxe este rugăciunea lui Solomon de la sfințirea templului din Ierusalim. Înseamnă că templul din Ierusalim era o prefigurare, o anticipare a bisericii lui Hristos și de aceea noi numim templul biserică și vorbim despre intrarea Maicii Domnului în biserica Legii vechi, dar acea biserică prefigura biserica Legii noi a lui Hristos. Cele trei împăr­țiri ale spațiului sacru se păstrează sub altă formă, și anume curtea din exterior este pridvorul de azi sau exonartexul, care are o parte deschisă spre exterior; Sfânta corespunde naosului, unde intră toți credincioșii ortodocși care sunt botezați, iar Sfânta Sfintelor era o prefigurare a Sfântului Altar în care noi avem în loc de Chivotul Legii trei obiecte pe Sfânta Masă prefigurate de cele din Legea veche. În loc de Tablele Legii avem Sfânta Evanghelie. Toiagul lui Aaron care a înverzit peste noapte prefigura puterea crucii celei de viață făcătoare a lui Hristos Care a fost răstignit pe cruce, a fost înmormântat, dar a înviat peste noapte a treia zi. Mana care cobora din cer în pustie prefigura Sfânta Euharistie, Pâinea coborâtă din ceruri, Însuși Iisus Hristos, Care Se dăruiește pentru viața și mântuirea lumii. Iată legătura dintre templul din Ierusalim și orice biserică ortodoxă sfințită, ceea ce ne arată că templul era o prefigurare a tainei bisericii lui Hristos”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Templul din Ierusalim, pe care l-a făcut Solomon după porunca lui Dumnezeu, mai târziu rezidit de Zorobabel după robia babiloniană, a simbolizat prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului, a precizat Patriarhul României. De asemenea, templul din Ierusalim a preînchipuit pe Mântuitorul Iisus Hristos, precum Însuși a spus cărturarilor și fariseilor (cf. Ioan 2, 19), iar distrugerea templului de către romani în anul 70 a reprezentat încheierea misiunii templului de conducere a poporului spre Hristos. „Acum Biserica Îl are pe Hristos prezent în ea într-o formă mai concretă prin Sfânta Euharistie decât era prefigurarea templului din Ierusalim”, a mai spus Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reliefat că Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului ne îndeamnă la „rugăciune mai multă, citirea mai deasă a Sfintei Scripturi, lucrarea mâinilor spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor, muncă cinstită și folositoare altora, spovedania și împărtă­șirea mai ­deasă, pentru a deveni temple ale Duhului Sfânt și să fim și noi pregătiți ca să primim pe Hristos Pruncul, Care Se naște tainic în sufletele noastre. De aceea, sărbătoarea de astăzi este o sărbătoare a sensului vieții creștinului de a deveni biserică sau sălăș­luire a prezenței iubirii lui Hristos prin modul nostru de a sfinți gândurile, cuvintele și faptele noastre”.

La final, Preafericirea Sa a felicitat pe toate femeile, mamele și monahiile evlavioase, smerite și harnice, precum și pe toți creștinii, întrucât Maica Domnului este icoana vie a Bisericii și a fiecărui creștin.