Conferinţă despre Canonul cel Mare, la Colegiul „Sfântul Nicolae“

Miercuri, 19 martie 2014, la Colegiul „Sfântul Nicolae“ a avut loc conferinţa „Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul - semnificaţii şi importanţă“, ce a fost susţinută de asist. univ. drd. Alexandru Prelipcean de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, doctorand în cadrul Universităţii  „Aristotel“ din Tesalonic şi doctorand la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii  „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

În cadrul Colegiului „Sfântul Nicolae“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi a luat fiinţă „Cenaclul de seară“, înfiinţat de către membrii Comisiei culturale, care îşi propune organizarea de evenimente deschise publicului larg, din diverse domenii - seri de muzică, seri de film, seri de poezie sau seri de conferinţe. Prima activitate a acestui cenaclu a fost conferinţa cu titlul „Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul - semnificaţii şi importanţă“ susţinută de către asist. univ. drd. Alexandru Prelipcean, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, miercuri, 19 martie.

Invitatul tinerilor teologi şi-a început alocuţiunea cu o prezentare succintă a subiectului conferinţei: „Legătura dintre autor şi operă, dintre poet şi poezie nu poate fi distrusă de nici o analiză, fie ea filologică sau fie teologică, ci din contră; oricine poate percepe într-o operă trăirile interioare ale autorului, zbuciumul duhovnicesc al celui ce a aşternut pe hârtie nu o simplă operă, ci însăşi lucrarea sa de referinţă. De aceea, cine aminteşte de Sfântul Andrei Criteanul nu poate să-l disocieze de opera sa fundamentală, anume de Canonul cel Mare“.

În continuare, asist. univ. drd. Alexandru Prelipcean a prezentat structura Canonului Mare şi planul acestuia, făcând referire la repetiţia sintagmei „suflete al meu“, la ritmul stihurilor şi la structurile hiastice din cadrul acestuia: „Linia cvasi-generală a fiecărei cântări a Canonului urmează acest plan: un irmos repetat de două ore, unul-două tropare referitoare la pocăinţă, grup de tropare care evocă personaje vetero-testamentare şi exprimă îndemnul spre pocăinţă, grup de tropare ce evocă personaje neo-testamentare, un nou grup de tropare referitoare la pocăinţă, străpungerea inimii şi judecata obştească, două tropare închinate Cuvioasei Maria Egipteanca, troparul Sfântului Andrei Criteanul, doxasticonul şi theotokionul. Dacă la numărul de 250 de tropare adăugăm cele 18 tropare închinate Sfintei Maria Egipteanca - câte două pentru fiecare cântare - şi 9 închinate Sfântului Andrei, putem vedea că numărul final al troparelor rostite în cadrul Deniei Marelui Canon este de 277, în afara celor 14 irmoase.“

În încheierea prelegerii, invitatul a vorbit despre cele două caractere ale Canonului, cel personal, cu care ar trebui să ne identificăm fiecare, şi cel dialogal, în care două „personaje“ principale conversează în mod profund: Mântuitorul Iisus Hristos, Cel care primeşte mărturisirea, şi sufletul omului, care se pocăieşte, schimbându-şi atitudinea şi modul de viaţă. Au urmat întrebări venite din partea publicului, acesta primind răspunsuri ample şi satisfăcătoare. (Bogdan Napa, coordonator al Comisiei culturale a Colegiului „Sfântul Nicolae“)