Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Hirotonii la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava

Hirotonii la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava

Galerie foto (40) Galerie foto (40) Știri
Un articol de: Irina Ursachi - 20 Feb, 2022

În Duminica Întoarcerii Fiului risipitor, Înaltprea­sfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Ră­dăuților, a slujit Sfânta Liturghie în paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”. Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.

În cadrul slujbei, diaconul Cristian Pahomi a primit hirotonia întru preot, iar monahul Flavian Forray a fost hirotonit ierodiacon pe seama Mănăstirii Arbore. În cuvântul de învățătură intitulat „Venirea în sine - condiție sine qua non a mântuirii”, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltprea­sfințitul Părinte Calinic a tâlcuit înțelesul fiecărui element prezentat în Parabola Fiului risipitor, una dintre cele mai cunoscute scrieri care surprind bucu­ria întoarcerii omului de la ­păcat. Ierarhul a subliniat impor­tanța pocăinței în ceea ce înseamnă relația crești­nului cu Dumnezeu și implicit cu drumul către desăvâr­șire. A fost evidențiat și faptul că fiul pierdut și regăsit poate fi oricare dintre noi, venirea în sine fiind dovada căinței, dar și a dragostei Tatălui ceresc revărsată asupra noastră:

„Tatăl este campionul unei iubiri care, deşi a rămas acasă, l-a însoţit pe copilul său chiar şi când acesta şi-a pierdut înfierea, mergând în acea ţară îndepărtată de Dumnezeu. Iubirea tatălui, prezent în mod discret, este de fapt cea care îl face să-şi vină în sine; practic, este cea care dizolvă patimile din el şi îl aduce la starea de «venire în sine», ca să nu mai dorească statutul de argat, ci redobândirea calităţii de fiu. Din acest motiv, discursul său se opreşte imediat după recunoaşterea greşelii şi nevredniciei. (…) Căinţa şi întoarcerea fiului risipitor primesc răspunsul iertării imediate a tatălui. I se oferă din partea tatălui acea bucurie ce sporeşte neîncetat. Aşa este şi iubirea lui Hristos Care trăieşte înlăuntrul nostru.”