„Hristos vindecă trupul fără să rănească sufletul în demnitatea sa umană“

Ieri, în Duminica a VI-a după Rusalii, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic, când s-a citit Evanghelia Vindecării slăbănogului din Capernaum, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură credincioşilor de la parohia „Sfântul Ilie“ - Rahova. Preafericirea Sa a explicat înţelesurile duhovniceşti ale Evangheliei, care se referă la viaţa noastră trupească şi sufletească.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Evanghelia ce s-a citit ieri la Sfânta Liturghie ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos, văzând credinţa celor care l-au adus pe bolnav la El, i-a iertat aceluia păcatele, iar cel bolnav s-a făcut sănătos. „Mântuitorul Iisus Hristos învaţă nu numai prin ceea ce spune, ci şi prin ceea ce face, prin felul Lui de a fi şi de a lucra. Învaţă cu cuvântul, dar învaţă şi cu fapta, iar fapta lui în Evanghelia de astăzi este faptă vindecătoare. El este Mântuitor, adică vindecător. El vindecă pe oameni de păcate, de boli şi de moarte. Mântuitorul Iisus Hristos cunoaş-te nu numai boala fizică a omului, ci şi boala sufletului, care adesea este cauză a bolii trupului“, a spus Părintele Patriarh Daniel.

În cuvântul de învăţătură a subliniat, de asemenea, că atitudinea Mântuitorului faţă de omul bolnav este una părintească. Ca un duhovnic milostiv şi compătimitor cu cei care suferă, în Evanghelia ce s-a citit ieri la Sfânta Liturghie, Mântuitorul Iisus Hristos nu divulgă păcatul omului bolnav. El îl cunoaşte, dar nu îl spune în public pentru că apără demnitatea persoanei. Preafericirea Sa a evidenţiat că în acest eveniment biblic Hristos „vindecă fără să umilească, ridică fără să expună pe cineva. Vindecă trupul fără să rănească sufletul în demnitatea sa umană. Vedem cum Mântuitorul Iisus Hristos, prin lucrarea Sa, prefigura, preînchipuia lucrarea părintelui duhovnicesc din Biserică, şi anume lucrarea de ascultare a păcatelor mărturisite în Taina Spovedaniei, de îndrumare şi de vindecare prin Harul lui Dumnezeu, prin dezlegarea de păcate“.

„Odată cu pocăinţa se întăreşte în el credinţa“

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat, de asemenea, că Mântuitorul Iisus Hristos l-a numit pe acest bolnav fiu, explicând că „această calitate de fiu duhovnicesc Mântuitorul Iisus Hristos o recunoaşte numai acelor persoane care au credinţă. Aceasta înseamnă că Mântuitorul a citit în sufletul omului suferind credinţă, credinţa că Iisus din Nazaret, Care a vindecat atâţia bolnavi, şi a ridicat atâţia păcătoşi, şi le-a schimbat şi le-a înnoit viaţa, poate să-l vindece şi pe el. Mântuitorul nu-i mai cere acestuia credinţă, nu-i cere să mărturisească credinţa, pentru că a simţit că în sufletul lui de om suferind şi pocăit prin suferinţă există şi multă credinţă. Păcatul i-a adus boala, iar boala i-a adus suferinţa, şi suferinţa i-a adus pocăinţa. Deodată cu pocăinţa se întăreşte în el credinţa că numai Dumnezeu îi poate dărui vindecarea“.

„Înainte să judecăm pe cineva trebuie să-l ajutăm“

În continuare, Patriarhul României a subliniat că nu toată lumea, care suferă, suferă din cauza păcatului. Unor oameni, Dumnezeu le îngăduie să fie încercaţi de boală pentru a preveni păcatul, nu pentru a pedepsi păcatul. Alţi oameni însă trec prin boală pentru că trec printr-o încercare a credinţei. „Când totul merge bine, noi ne simţim bine, dar când vine boala, necazul, încercarea, se verifică în mare parte credinţa. Există oameni care au suferit nu pentru că au păcătuit ei, nici părinţii lor, ci pentru că prin suferinţă noi nu mai rămânem indiferenţi. Suferinţa, crucea, în general, ori ne apropie de Dumnezeu, ori ne îndepărtează de El, aşa cum au fost cei doi tâlhari de pe cruce care au fost răstigniţi împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos. Unul a recunoscut greşelile sale şi L-a mărturisit pe Hristos, zicând: «pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta», şi acela s-a mântuit. Iar al doilea L-a batjocorit pe Iisus şi a pierdut mântuirea. Încercarea suferinţei este una dureroasă, dar atunci se vede şi puterea de răbdare, de speranţă, de rugăciune“, a spus Patriarhul Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că, în Evanghelia de ieri, de mare semnificaţie este gestul acelor oameni care îl aduc pe bolnav la Iisus. „Aceştia erau plini de credinţă şi de dragoste faţă de aproapele. Poate şi ei cunoşteau ce păcate ar fi avut acest om paralizat, dar nu l-au judecat, ci l-au ajutat. Înainte să judecăm pe cineva trebuie să-l ajutăm când se află în boală, în suferinţă, în necaz“, a mai spus Patriarhul României.

Pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic

Părintele Patriah Daniel a subliniat în finalul cuvântului că ieri au fost pomeniţi şi Sfinţii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic, din anul 451, de la Calcedon, care au arătat că Iisus Hristos este Dumnezeu Adevărat şi Om Adevărat, o singură Persoană dumnezeiască veşnică în două firi. Preafericirea Sa a subliniat faptul că prin aceasta Sfinţii Părinţi au arătat că Întruparea Mântuitorului înseamnă asuma-rea de către Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic a naturii umane, fără ca El să fie două persoane, ci numai două firi. „Sfinţii Părinţi de la Calcedon au spus că în Iisus Hristos există o singură Persoană în două firi, şi acestea sunt unite în mod neîmpărţit, nedespărţit, neamestecat şi neschimbat, şi anume nu se împarte persoana şi nu se despart firile, iar cele două firi, dumnezeiască şi omenească, nu se confundă şi nu îşi pierd identitatea. Dumnezeu rămâne Dumnezeu veşnic prin Iisus Hristos şi umanitatea Lui rămâne umanitate, nu se pierde. Prin aceasta, dogma credinţei de la Calcedon a devenit lumina cea mai mare pentru mântuirea lumii, şi anume că, atunci când ne unim cu Dumnezeu, El ne dă viaţă veşnică, ne sfinţeşte. Noi rămânem oameni, iar El rămâne Dumnezeu, însă într-o unire nedespărţită, şi aceasta este viaţa veşnică“, a explicat PF Daniel.

În încheiere, Patriarhul a oferit părintelui paroh Mihai Hau Crucea Patriarhală, noua ediţie, ca semn de recunoaştere şi de preţuire pentru activitatea sa în cadrul acestei parohii, precum şi a activităţii editoriale depuse în cadrul Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, iar celuilalt slujitor, părintelui Ionuţ Codreanu, i-a dăruit Diploma de onoare „Sfântul Vasile cel Mare“. Părintele Patriarh a mai dăruit părintelui paroh o cruce de binecuvântare şi un liturghier, pentru altarul bisericii.

Părintele paroh Mihai Hau, consilier al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a mulţumit Preafericitului pentru toate darurile primite, dar mai ales pentru prezenţa în mijlocul credincioşilor de la parohia „Sfântul Ilie“ - Rahova.