Ieri, 4 august 2013, bolnavii şi personalul medical al Institutului Regional de Oncologie (IRO) din Iaşi, dar şi numeroşi credincioşi au participat la slujba de sfinţire a paraclisului cu hramul „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ“, situat în incinta aşezământului medical. Frumuseţea slujbei de târnosire, dar şi pacea sufletească izvorâtă din slujba Sfintei Liturghii i-au făcut pe toţi cei prezenţi să simtă, după spusele Sfântului Ioan Iacob aşezate pe o icoană pictată pe peretele exterior al lăcaşului de cult, că „nu este altă armă mai puternică în cer şi pe pământ decât chemarea cea sfântă...“.
Prin grija părintelui Radu Sever Ungureanu, misionar de caritate, cu sprijinul foarte important al corpului medical şi administrativ din fostul Spital de Urgenţe „Sfântul Ioan“ şi cu ajutorul unor donaţii particulare, în cadrul Institutului Regional de Oncologie (IRO) din Iaşi, s-a amenajat în ultimii trei ani un paraclis, închinat Sfântului Ioan Iacob Hozevitul. Ca o încununare a eforturilor tuturor celor implicaţi, ieri, 4 august 2013, în Duminica a VI-a după Rusalii, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de 15 preoţi şi diaconi, a săvârşit slujba de sfinţire a lăcaşului de cult, prin stropire cu apă sfinţită şi prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir a pereţilor exteriori şi interiori, precum şi a sfântului altar. Printre preoţii slujitori, alături de pr. Radu Sever Ungureanu, misionar de caritate în cadrul Institutului Regional de Oncologie din Iaşi, au făcut parte şi arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, pr. Mihai Prodan, inspector eparhial în cadrul Sectorului de asistenţă socială şi medicală al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. Toma Gradinaciuc, protopop al Protopopiatului Iaşi 1.
Slujba de târnosire a fost urmată de Sfânta Liturghie săvârşită de IPS Mitropolit Teofan şi de soborul preoţilor slujitori pe un podium special amenajat în curtea Institutului. Atât în timpul slujbei Sfintei Liturghii, cât şi după finalul acesteia, credincioşii prezenţi la sărbătoarea unităţii medicale au intrat în altarul noului lăcaş sfinţit, unde s-au închinat, primind binecuvântare de la un preot.
„Mângâiere şi izvor de tămăduire pentru cei bolnavi“
După citirea Sfintei Evanghelii, în care s-a relatat vindecarea unui slăbănog de către Mântuitorul Hristos, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a adresat un cuvânt celor prezenţi, în care a vorbit la început despre importanţa unui lăcaş de cult într-o unitate medicală, apoi a explicat pericopa evanghelică: „Ne-a binecuvântat Dumnezeu în această dimineaţă să săvârşim slujba de sfinţire a capelei acestui Institut, ce este închinată Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, prăznuit de Biserica noastră în data de 5 august. Dăm slavă lui Dumnezeu în primul rând pentru că există acest aşezământ spitalicesc spre care se îndreaptă atâtea persoane atinse de suferinţă, cât şi pentru această bisericuţă, mijloc de întărire pentru cei care ostenesc în această unitate, precum şi mângâiere şi izvor de tămăduire pentru cei bolnavi. (...) Dumnezeu, Izvor al tămăduirii, îl vindecă pe slăbănog, nu înainte de a-i ierta păcatele, arătând prin aceasta că omul este în general slăbit în sufletul său, din cauza preamultelor sale păcate, şi este slăbănog şi în trupul său, căci fiecare fiinţă umană, într-o formă sau alta, este cuprinsă de suferinţă. Domnul Hristos, constatând suferinţa slăbănogului, îl vindecă pe acesta şi de slăbănogirea trupească, dar mai cu seamă de cea sufletească cauzată de păcate. Fiecare dintre noi, dacă facem o analiză interioară onestă, va descoperi foarte multe urme de slăbănogire ale sufletului său. Şi cum poate fi definită această slăbănogire prezentă în viaţa noastră, a aşa-zişilor oameni sănătoşi? În primul rând, slăbănog este acela care este cuprins de incapacitatea de a iubi. În al doilea rând, slăbănog este acela cuprins de incapacitatea de a ierta. La fel, tot slăbănog se numeşte şi cel cuprins de incapacitatea de a se bucura de binele altuia şi, nu în ultimul rând, slăbănog este şi omul incapabil de a se ruga şi a crede în Dumnezeu. În Evanghelia de astăzi, slăbănogul a fost vindecat, însă câţiva oameni nu se bucurau de aceasta, pentru că Hristos Domnul a îndrăznit să-l vindece şi să-i ierte şi păcatele. Cât de bolnav poate fi acel om care nu are puterea să se bucure de binele celuilalt, să se bucure că aproapele lui este mai mare decât el, că a reuşit mai bine în viaţă? Această lipsă şi incapacitate a noastră, care se manifestă în relaţia dintre soţi, dintre fraţi, dintre responsabili în viaţa cetăţii, a unei instituţii sau chiar a Bisericii, ne transformă în oameni cuprinşi de slăbănogire, de care ne vindecăm prin recunoaşterea neputinţei şi rugăciune către Domnul“.
La finalul Sfintei Liturghii, pr. Radu Sever Ungureanu a mulţumit Înalt Preasfinţitului Teofan, binefăcătorilor şi tuturor celor prezenţi, subliniind în câteva cuvinte importanţa zilei pentru capela în care slujeşte. Pentru ostenelile sale, părintele misionar de caritate din cadrul IRO din Iaşi a fost hirotesit iconom stavrofor de către IPS Teofan. De asemenea, au fost evidenţiate persoanele care s-au ostenit cel mai mult şi au ajutat la amenajarea lăcaşului de închinare, acestea primind distincţii şi diplome de vrednicie din mâna Înalt Preasfinţitului Teofan.
„Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul“
Paraclisul Institutului Regional de Oncologie din Iaşi este dotat cu tot ceea ce este necesar pentru funcţionalitatea din punct de vedere liturgic în bune condiţii. Capela este împodobită cu vitralii lucrate unicat, catapeteasma este din lemn de esenţă tare - stejar şi paltin -, icoanele sunt realizate pe suport de lemn sculptat în tehnică mixtă - sticlă şi mozaic - şi pardoseala este din marmură de Ruşchiţa, din Munţii Poiana Ruscă. Proscomidiarul este relizat din marmură verde Guatemala. Naosul cuprinde opt registre de pictură, care este realizată în tehnica al secco cu pigmenţi, diferite emulsii şi foiţă de aur. Foarte interesante sunt şi citatele scripturistice pictate în interiorul lăcaşului de cult, referitoare la datoria morală a medicilor, a bolnavilor, dar şi a tuturor credincioşilor. Redăm în continuare câteva dintre ele:
„Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul.“ (Înţelepciunea lui Isus Sirah)
„Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi.“ (Pildele lui Solomon)
„Nu te teme a cerceta pe bolnav, că pentru această faptă vei câştiga iubirea.“ (Înţelepciunea lui Isus Sirah)
„Fiule, în boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi el te va tămădui.“ (Înţelepciunea lui Isus Sirah)
