De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Liant între şcoală şi parohie
Consfătuirea din anul acesta (2013) cu profesorii de religie din Arhiepiscopia Bucureştilor, intitulată: „Cooperarea dintre profesorii de religie şi clerul bisericesc în programe educaţionale comune“, doreşte să evidenţieze necesitatea unei conlucrări mai eficiente între profesorii de religie şi clerul din parohii, pentru intensificarea coresponsabilităţii în transmiterea valorilor educaţionale creştine de ordin spiritual, moral şi cultural în societatea de azi.
Valorile educaţionale oferite de Biserică prin educaţia religioasă din şcolile publice trebuie susţinute şi promovate de toate unităţile bisericeşti, cu prioritate de parohii şi de birourile de cateheză parohială, mai ales în această perioadă de secularizare a societăţii româneşti, întrucât aceste valori reprezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline.
Întărirea legăturilor de parteneriat dintre Biserică şi Şcoală reprezintă un deziderat comun, care trebuie dezvoltat din ambele direcţii. În ceea ce-i priveşte pe clericii slujitori ai Sfintelor Altare, aceştia sunt în permanenţă îndemnaţi să sprijine activitatea educaţională a copiilor şi tinerilor din parohiile lor, inclusiv prin asigurarea fondurilor necesare pentru acoperirea costurilor materialelor didactice pentru copiii proveniţi din familii sărace. Parohiile implementează astăzi proiecte educaţionale şi catehetice complexe, în conformitate cu strategia misionară a Patriarhiei Române şi a Arhiepiscopiei Bucureştilor: Hristos împărtăşit copiilor, Alege şcoala!, Calea mântuirii, Cateheze pentru viaţă etc.
Intensificarea preocupării pentru lucrarea educativ-misionară în rândul noii generaţii este determinată de convingerea că toţi copiii şi tinerii crescuţi în credinţă sunt prezentul şi viitorul Bisericii.
În plus, revigorarea catehezei parohiale şi intensificarea misiunii profesorului de religie sunt necesare pentru a reda copiilor imaginea frumoasă a şcolii româneşti şi pentru a reda profesorilor prestigiul şi demnitatea socială a profesiei de pedagog, iar părinţilor încrederea că nu există investiţie mai mare pentru viitorul copiilor decât educaţia sănătoasă, ancorată în valorile veşnice ale credinţei, cultivate şi transmise în familie, şcoală şi Biserică.
Principalele forme de implicare misionară parohială ale profesorilor de religie în cooperarea cu clerul bisericesc pentru programe educaţionale comune sunt următoarele:
1. Participarea frecventă a profesorilor de religie la viaţa liturgică a comunităţilor parohiale este o formă vie de mărturisire a credinţei, lucrătoare prin rugăciune. Profesorul trebuie să fie un exemplu de urmat pentru copii; aceştia vor preţui mai mult ora de religie şi se vor apropia mai mult de Biserică dacă vor urma pilda credinţei trăite a dascălilor care îi educă;
2. Participarea elevilor la slujbele Bisericii are ca finalitate atât trăirea credinţei în comuniune eclesială, cât şi educaţia prin participare la viaţa comunităţii. Slujbele Bisericii noastre, în mod special Sfânta Liturghie şi Sfintele Taine, pe lângă folosul duhovnicesc, au şi un mare rol educativ, care vine să întregească actul pedagogic al instruirii, consilierii şi îndrumării elevilor. Sfintele Taine ale Mărturisirii şi Împărtăşaniei, pe care Biserica noastră le va omagia anul viitor, 2014, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: An omagial euharistic, au şi profunde implicaţii catehetice-didactice sau educaţionale. Grija pentru deprinderea elevilor de a se spovedi şi împărtăşi mai des îi revine preotului paroh şi familiei, dar şi profesorului de religie, deoarece actul credinţei este în acelaşi timp personal şi comunitar, didactic şi spiritual;
3. Biserica parohială poate deveni şi un foarte frumos „laborator“ pentru ora de religie. Icoanele, frescele, obiectele liturgice pot ilustra în mod concret lecţiile teoretice predate la clasă. Acolo unde este posibil, acest avantaj poate fi valorificat prin organizarea unor „lecţii deschise“.
4. Profesorul de religie poate aduce o contribuţie mai mare la activităţile culturale şi misionare ale parohiei. Având în vedere faptul că, la începutul anului viitor (2014), se vor organiza noi alegeri, pentru un mandat de 4 ani, în organismele parohiale (consiliul şi comitetul), recomandăm călduros cooptarea în aceste organisme a celor mai buni profesori de religie ca membri activi, cărora li se pot încredinţa responsabilităţi privind consilierea sau coordonarea activităţilor cu tineretul în domeniul catehetic, cultural, misionar şi social-filantropic. Astfel, ei pot sprijini preoţii în implementarea la parohii a programelor Patriarhiei Române şi Arhiepiscopiei Bucureştilor, destinate copiilor şi tinerilor. De asemenea, experienţa şi abnegaţia lor pot fi orientate şi spre organizarea bibliotecilor parohiale sau editarea site-urilor şi foilor parohiale;
5. Participarea profesorilor de religie la activităţi extraşcolare poate primi, în cooperare cu parohiile, valenţele unei activităţi reciproc benefice. Pelerinajele, taberele de copii, vizitele la muzee şi obiective istorice, dar şi organizarea de mese rotunde, simpozioane, conferinţe culturale, cu invitarea unor personalităţi duhovniceşti sau culturale, pot deveni evenimente care contribuie atât la vitalizarea comunităţilor parohiale, cât şi la educarea practică a copiilor şi tinerilor. O atenţie deosebită trebuie acordată activităţilor de pregătire a serbărilor şi hramurilor, a vizitelor arhiereşti pastorale în parohie, cultivând copiilor, dar şi celorlalţi credincioşi sentimentul bucuriei filiaţiei duhovniceşti şi al comuniunii eclesiale fraterne;
6. Legătura Şcolii cu Biserica se oglindeşte nu numai în prezenţa profesorilor de religie în biserica parohială, ci şi în invitarea preotului, cu diferite prilejuri, în şcoală: la deschiderea şi închiderea anului şcolar, la manifestările dedicate Zilei Naţionale, Zilei eroilor, la serbările de Crăciun şi Paşte, la slujbele de sfinţire cu agheasmă a şcolilor, a cabinetelor de religie sau a unor săli de clasă, la slujbele de pomenire a ctitorilor sau a personalităţilor ale căror nume le poartă şcolile şi la alte evenimente;
7. O foarte mare importanţă trebuie acordată evaluării participării elevilor la ora de religie. Câştigarea statutului orei de religie, de a se bucura de aceleaşi prevederi legale ca şi toate celelalte materii, presupune nu numai drepturi, ci şi responsabilităţi sporite. Evaluarea receptării orei de religie de către elevi trebuie să ţină seama mai ales de caracterul formativ şi misionar-pedagogic al educaţiei creştine, stimulând bucuria, interesul şi receptivitatea copiilor faţă de religie, iar nu teama de sancţiuni punitive prin intermediul notării. Profesorul de religie se remarcă sau se impune prin competenţă didactică, pregătire psihopedagogică şi apostolat educaţional, adică dăruire de sine cu pricepere şi pasiune. El trebuie să exceleze atât în relaţia cu directorii unităţilor şcolare, cu inspectoratele, cât şi cu ceilalţi colegi, cu elevii şi cu părinţii acestora, întrucât el nu se reprezintă doar pe sine, ci reprezintă şi Biserica, fiind recomandat de aceasta pentru a fi profesor de religie. Datoria Centrului eparhial de a analiza periodic activitatea didactică a fiecărui profesor de religie, din perspectiva necesităţii menţinerii sau nu a avizului de cult (binecuvântării), trebuie privită ca o motivaţie în plus pentru sporirea calităţii orelor de religie, spre folosul Bisericii şi binele societăţii româneşti.
Ora de religie are o valoare esenţială. După 45 de ani de comunism ateu, predarea religiei în forma consfinţită de legislaţia actuală reprezintă un act de dreptate şi un ideal al libertăţii unui popor eminamente religios, ideal confirmat de jertfa eroilor din decembrie 1989, fiind consemnată în Constituţia României, în Legea învăţământului şi în Legea cultelor. Această atenţie majoră acordată orei de religie nu este o formulă legislativă de circumstanţă, ci una care confirmă o componentă tradiţională de bază a sistemului educaţional românesc. Deşi există şi unele atitudini critice, fie la adresa sistemului confesional de predare, fie la adresa religiei, ca materie de studiu, aceste exprimări, adesea promovate de unele politici tendenţioase din mass-media, nu trebuie să ne dezbine, nici să ne descurajeze, ci să ne unească şi mai mult în apărarea şi promovarea valorilor credinţei creştine, care ne menţin şi ne luminează pe calea mântuirii. În acest sens, pentru a vă stimula în promovarea învăţământului religios, pornind de la diversitatea realităţilor europene, vă oferim tuturor celor prezenţi lucrarea intitulată: „Studiul religiei în şcolile publice din statele membre ale Uniunii Europene“, având ca autori pe PC pr. lect. dr. Sorin Constantin Şelaru şi dl George Vâlcu, de la Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă Instituţiile Europene de la Bruxelles.
Ne rugăm Preasfintei Treimi să binecuvânteze pe toţi cei care ostenesc astăzi, cu dăruire şi competenţă, în nobila şi sfânta lucrare misionară de transmitere a valorilor credinţei creştine ortodoxe şi ale spiritualităţii Bisericii noastre, şi să vă dăruiască tuturor sănătate şi pace, bucurie şi mult ajutor în activitatea dumneavoastră educaţională!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvântul rostit la Consfătuirea profesorilor de religie din Arhiepiscopia Bucureştilor, cu tema: „Cooperarea dintre profesorii de religie şi clerul bisericesc în programe educaţionale comune“. Aula Magna Teoctist Patriarhul, Palatul Patriarhiei, vineri, 13 decembrie 2013.