„Modele de curaj, credință și evlavie în Biserică”

În Duminica a 3-a după Paști, închinată de Biserica Ortodoxă Femeilor Mironosițe, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, plecând de la textul Evangheliei duminicale (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8).

În deschiderea cuvântului său, Patriarhul României a explicat că Evangheliile după Matei și Marcu, cele care vorbesc despre Femeile Mironosițe, descoperă trei mari adevăruri privitoare la acestea: „În primul rând, evlavia și prețuirea Femeilor Mironosițe față de Iisus s-au arătat mai ales în curajul lor de a merge dis-de-dimineață la mormântul Său. Al doilea mare adevăr este acela că Femeile Mironosițe au fost cele dintâi ființe umane care au auzit de la îngeri vestirea Învierii lui Iisus și L-au întâlnit pe Iisus Cel înviat pe calea de la mormânt spre casă. În al treilea rând, Femeile Mironosițe sunt modele de curaj, credință și evlavie în Biserică”.

Preafericirea Sa a arătat în ce fel Mironosițele au devenit dascăli ai tuturor credincioșilor care au cunoscut pilda curajului și devotamentului lor: „În Duminica a 3-a după Paști prăznuim, potrivit Sinaxarului din Penticostar, pomenirea femeilor purtătoare de miruri sau aromate de mare preț, care merg la mormânt să ungă trupul lui Iisus, dar care, pe neașteptate, află de la înger că El a înviat, iar ele devin vestitoare ale Învierii lui Hristos din morți. Tot în această duminică se face pomenirea lui Iosif cel cu bun chip sau de neam nobil și a lui Nicodim, care au fost martori activi ai îngropării Domnului nostru Iisus Hristos. Duminica aceasta are o semni­ficație deosebită întrucât ne arată că în Biserică învățăm credința vie în Iisus Hristos nu numai din învățătura Sfinților Apostoli, care este fundamentală pentru toți creștinii, ci o învățăm și din pilda vieții sfinților. De aceea, în Biserică, pe lângă Sfânta Evanghelie și scrierile Apostolilor, mai citim și Viețile Sfinților sau Sinaxarul. Sfintele Femei Mironosițe din Evangheliile scrise de Sfinții Marcu și Matei sunt mari dascăli ai Bisericii nu atât prin învățătura lor de credință, cât prin modul lor de a-și exprima starea de credință și curaj, de smerenie și prețuire față de Domnul Iisus Hristos Cel răstignit și înviat din morți. Sfinții Părinți ai Bisericii, mai ales Sfântul Ioan Gură de Aur, compară prin contrast curajul Femeilor Mironosițe cu teama prea mare a ucenicilor lui Iisus”.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Învierea Domnului a avut loc îna­inte de sosirea femeilor la mormânt: „Pe când ucenicii Săi se aflau încuiați într-o casă, de frica iudeilor, dis-de-dimineață, la revărsatul zorilor, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat uleiuri aromate și au mers la mormânt să ungă trupul lui Iisus, după tradiția iudeilor. Evanghelia după Sfântul Marcu ne arată că, în sufletele acestor femei, iubirea sau prețuirea față de Iisus Hristos era mai tare decât teama de primejdie. Ele aveau un curaj deosebit pe care, în dimineața Învierii, ucenicii Săi nu l-au avut. Femeile acestea au împlinit ceea ce au început vineri să facă Iosif din Arimateea și Nicodim, când au uns cu aloe și cu smirnă trupul lui Iisus înainte de înmormântare. Acum, ele aduc miruri de mare preț pentru a-L cinsti după cuviință pe Iisus, Domnul Cel îngropat. Spre surprinderea acestor femei curajoase, trupul lui Iisus nu mai era în mormânt, pentru că Iisus a înviat din morți, iar stricăciunea n-a cuprins trupul Său. El a înviat fiindcă trupul lui Iisus era unit cu dumnezeirea Lui, iar Învierea Sa nu este revenire la viața biologică, pământească, supusă stricăciunii, ci este trecere, adică Paște, la viața cerească veșnică, la viața fără de moarte. În dimineața Învierii, Femeile Mironosițe au fost cele mai curajoase ființe umane dintre toți cei care L-au cunoscut pe Iisus. Întrucât nu era nici un bărbat puternic care să dea o mână de ajutor, pentru curajul și pentru prețuirea lor față de El, un înger al Domnului a coborât din cer și a răsturnat piatra de la ușa mormântului. Îngerul nu a prăvălit piatra de pe mormânt pentru ca El să învieze din morți, ci pentru ca femeile să poată vedea mormântul gol. Iisus înviase înainte de a veni femeile la mormânt. Sfinții Părinți spun că Iisus a înviat din morți nestricând pecețile mormântului, după cum S-a născut din Fecioara Maria fără să strice fecioria ei și după cum a intrat prin ușile încuiate, în seara Învierii Sale, fără să le spargă”.

Totodată, Patriarhul României a rezumat interpretările Sfinților Părinți ai Bisericii cu privire la îngerul care s-a arătat femeilor purtătoare de mir în mormântul Domnului: „Sfinții Părinți au interpretat că îngerul era vestitorul Învierii lui Hristos. Faptul că era tânăr arată plinătatea puterii Celui înviat din morți, pentru că un tânăr se află în deplinătatea puterilor sale fizice, a înțelegerii și a posibilității de a îndeplini o misiune. Acest tânăr reprezenta taina Învierii lui Hristos care Și-a arătat puterea deplină prin biruința asupra morții. În Evanghelia după Marcu, îngerul era în mormânt, stând în picioare în partea dreaptă a locului unde fusese înainte trupul lui Iisus. Sfinții Părinți spun că partea stângă reprezintă viața pământească, trecătoare, pe când partea dreaptă reprezintă viața veșnică. De ce era îngerul îmbrăcat în alb? Pentru că albul era simbolul curăției, dar și al bucuriei. Îngerul din Evanghelia după Matei, însă, este prezentat ca stând pe piatra pe care a răsturnat-o de la ușa mormântului. A stat pe ea ca un învățător care stă la catedră și învață adevărurile esențiale ale vieții. Îngerul din Evanghelia după Matei a binevestit Femeilor Mironosițe adevărul Învierii lui Hristos ca un dascăl. Ca atare, el stă pe o piatră. Piatra care înainte acoperea Viața devine locul de pe care este propovăduită Învierea lui Hristos ca adevăr de neclintit. Alți Sfinți Părinți spun că îngerul stă pe piatră ca pe un tron, arătând că Hristos Domnul are tronul în ceruri, fiindcă este Cel înviat din morți și intrat în viața veșnică, cerească. Iar îngerul din interiorul mormântului, care stă în picioare ca și când ar sluji la altar, Îl prefigurează pe Hristos ca Mare Preot, care prin Jertfa Sa pe Cruce șterge păcatele omenirii și dă iertare celor care cred în El și se pocăiesc. Acesta este simbolismul îngerului descris în forme diferite de cei doi Evangheliști. (...) Femeile Mironosițe au fost numite de Sfântul Ipolit Romanul «apostoli ai Apostolilor», pentru că ele au fost trimise de Iisus și de înger către ucenicii care vor fi apoi trimiși să propovăduiască Evanghelia Învierii la toată lumea”.

În încheiere, Părintele Patriarh Daniel le-a enumerat pe Femeile Mironosițe, potrivit Sfintei Evanghelii și Sinaxarului, și a afirmat că acestea „au devenit icoana femeilor credincioase care susțin financiar sau cu munca lor construcția de biserici, curățenia și împodobirea lăcașurilor de cult, ajutorarea săracilor, a copiilor orfani, a bătrânilor și bolnavilor. Deși Femeile Mironosițe nu apar întotdeauna în prim-plan, totuși Evangheliile le menționează. Împreună cu Sfântul Ioan, singurul dintre ucenici care L-a urmat pe Iisus până la locul răstignirii, ele au văzut Pătimirile și moartea Sa pe Cruce. De aceea, ele s-au învrednicit să fie primele persoane care L-au întâlnit pe Hristos Cel înviat, după cum primul dintre ucenici care a ajuns la mormânt după Înviere a fost Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul iubit al Domnului. Mironosițele le reprezintă și pe acele femei din mănăstiri și schituri care au devenit, prin lacrimi de pocăință și prin multă rugăciune, prin nevoință și prin slujbe, maici, monahii sau călugărițe născătoare de virtuți sfinte ale credinței creștine. Așadar, ca femei credincioase, ele le reprezintă profetic și pe mamele, soțiile și fetele din familie, dar și pe maicile și surorile din mănăstire. Ele reprezintă și mulțimea de femei credincioase care veghează la căpătâiul bolnavilor în spitale, mulțimea profesoarelor de religie, a asistentelor medicale și sociale, a femeilor care lucrează în instituții de educație și cultură și în alte domenii, purtând în suflet și arătând în jur lumina credinței și bucuria Învierii ca speranță a vieții în comuniune cu Dumnezeu și cu oamenii”.

La final, Patriarhul României a adresat tuturor femeilor creștine felicitări, mulțumiri și calde doriri de sănătate, mântuire și bucurie sfântă.