O inimă cât o ţară: părintele Justin Pârvu

Era prin anul 2007, când, văzând că şirul de oameni nu se mai sfârşeşte de la uşa chiliei părintelui Justin Pârvu, un monah mai tânăr i-ar fi spus cu îngrijorare marelui duhovnic: „Oamenii vă omoară din prea multă dragoste! Şi ce ne vom face fără Sfinţia Voastră?!“. Replica bătrânului nu întârzie, fiind urmată de un surâs blând: „Păi ce, când o să mor, crezi că eu mă duc să mă odihnesc?“... Acest răspuns al părintelui, aparent unul ca multe altele, a devenit  nu peste mult timp o certitudine dătătoare de nădejde pentru numeroşi credincioşi. Drept dovadă, peste 5.000 de oameni au ţinut să fie prezenţi sâmbătă, 27 iulie 2013, la slujba de pomenire pentru 40 de zile de la trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, să se închine şi să se roage la mormântul cunoscutului arhimandrit.

Momente emoţionante, lacrimi de tristeţe, dar şi de nădejde sfântă au avut loc sâmbătă la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ, la slujba Parastasului pentru 40 de zile de la trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, ce a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a 5.000 de oameni. Încă de la primele ore ale dimineţii, curtea mănăstirii nemţene s-a umplut încet-încet de oameni veniţi din toate colţurile Moldovei, care au format în linişte două rânduri: unul pentru închinarea la mormântul părintelui şi unul pentru vizitarea chiliei.

Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan a venit la Mănăstirea Petru Vodă însoţit de arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi de părintele Hariton Negrea, noul stareţ al obştii monahale nemţene. După închinarea la mormântul părintelui Justin şi după citirea rugăciunii de dezlegare, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a săvârşit slujba Sfintei Liturghii în altarul de vară al mănăstirii.

„Trebuie să ne plasăm în starea de a auzi cuvintele pline de duh ale părintelui“

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei, IPS Teofan a vorbit despre viaţa părintelui arhimandrit Justin Pârvu, subliniind şi ceea ce fiecare e dator să facă pentru a respecta învăţătura marelui duhovnic: „Ne aflăm, prin mila Domnului, la mănăstirea pe care părintele Justin Pârvu a iubit-o atât de mult, lângă mormântul lui, împodobit ca o Românie Mare, o Românie care a încăput în inima şi mai mare a părintelui. Spun acest lucru fiindcă inima care se apropie de Dumnezeu, după cum afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, este mai mare decât împărăţia cerurilor, pentru că mai mare decât împărăţia este Domnul, şi inima omului Îl poate cuprinde pe Domnul. Fiecare dintre noi, în această zi de pomenire, sintetizând poate sentimentele care au fost trăite în aceste ultime şase săptămâni, trebuie să ne plasăm în starea de a auzi cuvintele pline de duh ale părintelui şi, cu inima deschisă şi receptivă, vom primi cuvânt pentru fiecare în parte, în conformitate cu rana noastră sufletească. Aflându-ne aici ca obşte, atât monahală, cât şi mirenească, formând poporul lui Dumnezeu adunat lângă mormântul părintelui şi având sufletele deschise, vom auzi de la părintele Justin Pârvu că ne spune două lucruri: călugării şi călugăriţele din mănăstire să nu uite rugăciunea, iar cei din lume să nu uite naşterea şi creşterea copiilor. Dacă dorim să aducem o floare la mormântul părintelui, cred că floarea rugăciunii este cea pe care o primeşte părintele cu cel mai mare drag, iar existenţa unor familii adevărate în neamul românesc constituie pentru părintele lumânarea pe care o aşteaptă de la noi. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace în sălaşurile din împărăţia cerurilor pe părintele Justin, să-l ierte şi pe el de tot ceea ce ca un om născut din bărbat şi din femeie a greşit în această viaţă, iar noi să nădăjduim că ne poartă în rugăciune în faţa tronului Sfintei Treimi, aşa cum ne-a purtat în timpul vieţii sale pământeşti. Dacă plecarea părintelui Justin la Domnul, omeneşte vorbind, este o pierdere, duhovniceşte este un câştig, căci părintele s-a apropiat de tronul Preasfintei Treimi, unde se poate ruga şi mai fierbinte pentru cei care îi cer ajutorul“.

După otpustul Sfintei Liturghii, a urmat slujba Parastasului, ce a avut loc la mormântul părintelui Justin, situat în curtea mănăstirii. Slujba pomenirii a fost însoţită şi de câţiva stropi de ploaie, ce au încetat imediat după finalul prohodirii.

Răspunsurile la slujbe au fost date de Corul „Macarie Ieromonahul“ din Suceava, alături de părinţii mănăstirii. La final, prin grija obştii monahale a Mănăstirii Petru Vodă şi a maicilor şi a surorilor de la Mănăstirea Paltin,  toţi închinătorii prezenţi la pomenirea părintelui Justin au luat parte la o agapă.

„Întâlnirea cu părintele Justin mi-a schimbat viaţa“

Câţiva dintre credincioşii prezenţi la slujba de pomenire ne-au spus câteva cuvinte despre ce înseamnă pentru ei întâlnirea cu părintele Justin Pârvu. Redăm în continuare aceste cuvinte:

„Îl cunosc pe părintele Justin de 24 de ani,  vizitându-l în fiecare lună. A fost pentru mine şi tată, şi învăţător, şi duhovnic, şi tot ceea ce înseamnă dreptate, bunătate şi adevăr. Deşi a trecut la Domnul, îl simt pe părinte viu, îl simt că se roagă pentru noi şi că ne ajută cum ne-a ajutat şi în timpul vieţii“ -  Marcelica Brânzucă din Hangu.

„Am venit în această zi la Mănăstirea Petru Vodă să-l pomenim pe părintele Justin, aşa cum ne-a pomenit şi el în rugăciunile sale toată viaţa. Părintele ne vorbeşte în continuare, iar amintirile frumoase despre sfinţia sa, cât şi clipele petrecute alături de el ne vor însufleţi întotdeauna. Pe părinte îl cunosc de mic copil, fiindcă, din fericire, ne-am născut în acelaşi sat. Părintele Justin rămâne în amintirea noastră ca un munte de smerenie şi de demnitate naţională“ -  preot Dumitru Pintilie de la parohia Grinţieşul Mare.

„Nu sunt eu în măsură să spun cum era părintele Justin, pentru că atâta lume ştie. Mie, personal, întâlnirea cu părintele Justin mi-a schimbat viaţa. Fiecare întrevedere cu el a avut rolul ei, tot timpul benefic, ceea ce nu pot spune despre o altă întâlnire cu nimeni altcineva. E infim efortul nostru de a veni astăzi la slujba pomenirii faţă de efortul pe care părintele l-a făcut şi îl face pentru noi“ - Ana Livadă din Târgu Neamţ.

„Eu, personal, prin părintele Justin l-am cunoscut pe Dumnezeu şi am reuşit, cu trepte mici, dar sigure, să mă înalţ duhovniceşte. Sper, ca de acolo, de sus, părintele Justin să mijlocească în continuare pentru mine“ - Maria Paraschiv din Humuleşti.

„Trecerea la Domnul a părintelui Justin, această pomenire de 40 zile, ca şi întreaga viaţă a sfinţiei sale, cât şi ceea ce trebuie să facem noi de acum încolo reprezintă o durere amestecată cu bucurie. Aceasta este până la urmă şi pregătirea pentru împărăţia cerurilor, anume suferinţa, peste care Dumnezeu trimite harul Său. Părintele Justin este un mare sfânt şi un mare mărturisitor, care s-a învelit în dumnezeiasca haină a smereniei şi a ascuns acest adevăr al măreţiei sale, dar care a lucrat în sufletele a mii de oameni, după cum s-a putut observa şi în această zi. Dacă acum au venit câteva mii, cu siguranţă de acum încolo va fi pelerinaj la mormântul său, ca la toţi marii părinţi ai Ortodoxiei. Mulţumim Domnului că are grijă părintele să ne ţină într-o trezvie permanentă, aşa cum ne-a ţinut şi în timpul vieţii“ - părintele Filotheu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă.

Părintele Justin Pârvu - martir şi mărturisitor

Părintele Justin Pârvu, renumitul duhovnic şi stareţul Mănăstirii Petru Vodă, s-a născut la data de 10 februarie 1918 în satul Poiana Largului, judeţul Neamţ. În 1936, pe când avea 17 ani, intră ca frate la Mănăstirea Durău. În 1939 se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti, ulterior ajungând şi la seminariile teologice de la Râmnicu-Vâlcea şi Roman. În anul 1940 va avea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanţă, hirotonia întru preot, la vârsta de 22 de ani.

Între anii 1942-1944, părintele Justin Pârvu a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. În acest timp, alături de „Divizia 4 Vânători de Munte“, a luat parte la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. După întoarcerea în ţară, el continuă studiile la Seminarul din Roman. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, el va fi arestat pe motive politice. Este condamnat la 12 ani de detenţie, trecând prin închisorile Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud. Urmează apoi munca silnică din minele de la Baia Sprie, iar în final ajunge la închisoarea Piteşti. Refuzând să se lepede de credinţă, în anul 1960 părintele Justin este condamnat la încă patru ani de temniţă.

În anul 1964 este eliberat. Din cauza greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier. Ulterior, monahul este primit în obştea de la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic între anii 1966-1974. Mai apoi, în perioada cuprinsă între 1974- 1989, părintele va sluji la Mănăstirea Bistriţa, unde autorităţile comuniste i-au stabilit domiciliu forţat. În anul 1976, părintele Justin Pârvu va ajunge la mănăstirile de la Sfântul Munte Athos. După evenimentele din decembrie 1989, părintele Justin Pârvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic timp de aproape un an. După aceea, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune. Rânduiala lui Dumnezeu va fi însă cu totul alta, pentru că, între anii 1991-1992, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, părintele Justin Pârvu soseşte în satul Petru Vodă - judeţul Neamţ. Aici, el va întemeia Mănăstirea Petru Vodă, pe care o va închina martirilor români din închisorile comuniste. Mănăstirea va avea drept hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Mai târziu, în împrejurimile mănăstirii, părintele Justin Pârvu va pune temelia unui schit de maici, a unui azil de bătrâni, cât şi a unui centru de plasament pentru copii.

În anul 2003, părintele înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită „Glasul monahilor“. În data de 2 noiembrie 2008, părintele este ridicat la rangul de arhimandrit. Din 2008, apare, cu binecuvântarea părintelui, revista „Atitudini“.

În data de 16 iunie 2013, părintele Justin Pârvu va pleca în lumea veşniciei, fiind înmormântat în curtea mănăstirii pe care a ctitorit-o.