De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Patriarhul României a sfinţit o icoană a Sfântului Pantelimon
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat ieri la Mănăstirea "Sfânta Maria" - Techirghiol, unde a fost prăznuit Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, doctorul fără de arginţi, ocrotitorul acestui aşezământ, unde se află şi un centru de tratament. Preafericirea Sa a sfinţit cu această ocazie şi o icoană în mozaic a Sfântului Pantelimon.
Patriarhul României a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de slujitori, într-un altar de vară amenajat în curtea mănăstirii. La sfânta slujbă au participat pelerini şi credincioşi care sunt găzduiţi la centrul de tratament al Mănăstirii Techirghiol. La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfinţit o icoană a Sfântului Mare Mucenic Pantelimon care va rămâne spre închinare lângă statuia sfântului, din curtea mănăstirii.
În cuvântul de învăţătură, Preafericirea Sa a vorbit despre viaţa Sfântului Mucenic Pantelimon şi despre convertirea lui la credinţă. "Sfântul Pantelimon se numea în tinereţe Pantoleon, adică "cel asemenea leului". Părinţii lui erau oameni cu stare, tatăl său era senator roman şi un om cunoscut, însă era păgân, iar mama sa Eugula era creştină şi în taină l-a învăţat adevărul credinţei creştine pe acest tânăr deştept şi dornic să înveţe. A trăit pe vremea împăratului Maximian 286-305, care a fost un împărat persecutor şi a fost martorul suferinţei creştinilor", a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Sfântul Mucenic Pantelimon, doctorul care a crezut în Dumnezeu, reprezintă pentru mulţi o pildă de îmbinare între ştiinţa medicală şi lucrarea lui Dumnezeu. Convertirea lui s-a realizat treptat, prin luminarea minţii şi dovedirea puterii credinţei. Drumul lui Pantelimon fost schimbat de întâlnirea cu Sfântul Ermolae, care a înţeles calitatea nobilă a sufletului lui Pantelimon. "De la Ermolae, Pantelimon a învăţat că puterea vindecătoare vine de la Hristos Domnul, nu doar din ştiinţa medicului şi de aceea el a început să creadă mai puternic în Hristos. Cu ştiinţa medicală a unit ştiinţa duhovnicească a credinţei. Într-o zi, tânărul Pantelimon a văzut un copil care murise, fiind muşcat de o viperă. Rugându-se lui Hristos, copilul a înviat, iar vipera a murit. Văzând această putere dătătoare de viaţă a lui Hristos, s-a întors la Ermolae şi a fost botezat şi s-a umplut de darul vindecării bolilor sufleteşti şi trupeşti", a explicat Preafericirea Sa. Sfântul Pantelimon a fost un tămăduitor al bolilor şi suferinţei, iar la vremea mărturisirii sale nu s-a lepădat de Hristos, ci a ales chinurile cumplite şi moartea. Preafericirea Sa a arătat că în decursul secolelor sfântul s-a arătat milostiv faţă de cei care i-au cerut ajutorul.