Preafericitul Părinte Patriarh Daniel - 7 ani de slujire exemplară şi dăruire deplină

„Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri“  (Matei 5, 14-16).

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, distinşi reprezentanţi ai autorităţilor de stat, Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Preacuvioase Maici, iubiţi credincioşi, onorată asistenţă,

Se împlinesc şapte ani binecuvântaţi de când Duhul Sfânt şi Sfântul Sinod, în numele clerului şi poporului lui Dumnezeu din Preasfânta Biserică Ortodoxă Autocefală Română, l-au chemat la înalta slujire în demnitatea de Patriarh pe cel de-al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Dr. Daniel Ciobotea. De atunci, se desfăşoară neîncetat, în tot cuprinsul Bisericii noastre strămoşeşti, o Liturghie solemnă, de amplă respiraţie şi de mare anvergură, antrenând irezistibil, în vasta lucrare pastoral-misionară, teologică şi culturală, filantropică şi socială, ierarhii, clerul şi poporul dreptcredincios, într-o continuă euharistie, având pecetea sintezei şi înregistrând un dinamism unanim recunoscut.

Ne revine acum, nouă, tuturor, nobila misiune de a aduce adâncă mulţumire şi aleasă recunoştinţă la Tronul Preasfintei Treimi, pentru darul făcut Bisericii şi neamului, Ortodoxiei şi ţării, prin persoana Preafericitului Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, omul providenţial chemat de Dumnezeu să împlinească înalta slujire de Întâistătător al Bisericii noastre strămoşeşti, la începutul celui de-al treilea mileniu creştin. Personalitate bine-cunoscută a lumii creştine contemporane, ierarh apreciat în întreaga Biserică Ortodoxă, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel îmbină, într-o sinteză unică, profunzimea gândirii teologice cu pragmatismul misionar, călăuzind Biserica al cărei Întâistătător este cu limpezime de cristal şi strălucire diamantină.

În toate dimensiunile lucrării pastorale, viaţa Bisericii înregistrează, sub arhipăstorirea Preafericirii Sale, o intensitate şi vigoare nemaiîntâlnite, reflectând extraordinar dezvoltarea şi experienţa bimilenară a Ortodoxiei într-o expresie de mare actualitate, răspunzând nevoilor celor păstoriţi, exigenţelor lumii contemporane, aşteptărilor umanităţii zilelor noastre, deloc puţine şi din ce în ce mai complexe. Îmbinând zelul misionar cu cele mai noi tehnologii, adaptându-se neîntârziat la viteza ultimelor cuceriri, verificate prin prisma dreptarului imuabil, Preafericirea Sa a reuşit să aducă echilibrul atât de necesar între adevărul nestrămutat al credinţei şi generoasa respiraţie a celor mai avansate descoperiri ale minţii omeneşti, aşezând într-un dialog inteligent teologia şi ştiinţa, tezaurul gândirii patristice şi eficienţa împlinirilor practice, universul creştin atât de bogat şi orizontul aşteptărilor omului faptelor.

Şi faptele sunt cele care vorbesc de la sine. Liturghia solemnă începută în urmă cu şapte ani reuşeşte să uimească pe tot omul de bună credinţă, prin energia pilduitoare şi temeinicia profundă, ancorate în aleasa pregătire teologică şi bogata experienţă pastorală, dobândită în timpul preafrumoasei slujiri arhipăstoreşti, exemplară şi ea, în Arhiepiscopia Iaşilor îndeosebi, în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei mai pe larg. Numeroase proiecte începute la Iaşi şi în Moldova continuă acum, dar pe o scară mult mai mare, în capitala României, în cuprinsul întregii ţări, dar şi peste hotare, de la cele mai apropiate până la cele mai îndepărtate comunităţi ortodoxe româneşti. La acestea se adaugă noi şi noi proiecte, genial elaborate, după o solidă şi, nu de puţine ori, enciclopedică pregătire, iar apoi magistral aduse la lumină, puse în valoare, înfăptuite şi oferite euharistic, într-o sinteză de excepţie.

Aşa s-au născut noi eparhii în ţară şi peste hotare, s-au ridicat şi s-au sfinţit sau se înalţă şi aşteaptă veşmântul luminos al sfinţirii noi şi noi catedrale, biserici şi mănăstiri, se înnoiesc sau se construiesc din nou reşedinţe eparhiale, case parohiale, aşezăminte sociale, şcoli şi centre pastoral-culturale, peste tot în Arhiepiscopia Bucureştilor şi în celelalte eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române, împlinindu-se astfel şi dorinţele, năzuinţele pe care cei din vechime nu au mai apucat să le dăltuiască şi cele mai noi necesităţi pastoral-misionare ale Bisericii, în centrul acestui fantastic elan ctitoricesc şi prometeic efort stând visul întâiului Patriarh român, Elie-Miron Cristea: Catedrala Mântuirii Neamului, ofrandă adusă Preasfintei Treimi, ca mulţumire pentru toate binefacerile revărsate cu îmbelşugare asupra poporului român şi patriei sale, în curgerea bimilenarei sale istorii, de la predica Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat şi până la făurirea Statului naţional unitar, de al cărui fericit centenar ne apropiem vertiginos, ca recunoştinţă pentru tributul de sânge adus de eroii neamului în cursul tuturor războaielor, pentru înfăptuirea idealului naţional.

Punând la dispoziţia istoricei şi apostolicei Biserici Ortodoxe Române întregul aparat legislativ şi administrativ temeinic diortosit şi adaptat exigenţelor pastorale actuale, printr-un demers strategic necesar şi foarte bine-venit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit nu doar cadrul, ci şi mijloacele şi căile pentru ca Liturghia solemnă continuă a Bisericii Române să se desfăşoare după cele mai înalte standarde de calitate teologică şi duhovnicească, practică şi filantropică, într-un generos efort de slujire a aproapelui. Formarea teologică, predarea religiei în şcoală, programele catehetice adresate copiilor şi tinerilor, credincioşilor de toate vârstele, punerea la dispoziţia tuturor celor însetaţi de cunoaştere sfântă a nesecatelor izvoare ale literaturii patristice, teologice şi duhovniceşti, prin ampla lucrare de editare a atâtor enciclopedii, colecţii de scrieri din tezaurul vechii, dar şi noii literaturi de specialitate, numeroasele publicaţii, cele vechi într-o nouă ţinută şi cu un conţinut adecvat celor mai pretenţioase standarde internaţionale, altele noi şi ireproşabile, dar, în mod cu totul deosebit, lucrarea unică misionară, de maximă şi stringentă actualitate, a Centrului de presă BASILICA, prin toate componentele sale, radio, televiziune, agenţia de ştiri, cotidianul Bisericii, biroul de presă, sunt tot atâtea căi providenţiale prin care misiunea Bisericii ajunge în cele mai îndepărtate colţuri, înspre toate sufletele însetate de adevăr, doritoare de mântuire, într-un exerciţiu neegalat de libertate duhovnicească, dublată de o senină responsabilitate.

Slujirea profetică şi apostolică în noile timpuri de misiune a Bisericii, prin inteligenţa de excepţie şi dinamismul auroral imprimat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel este un model unic, de la care se inspiră, pentru a putea răspunde cu promptitudine exigenţelor misionare actuale, toţi cei care-şi aduc acum prinosul de recunoştinţă, mulţumind Preasfintei Treimi pentru darul făcut Bisericii Ortodoxe Române în persoana şi prin lucrarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Liturghia solemnă la a cărei protie slujeşte Întâistătătorul Bisericii strămoşeşti antrenează în jurul Preafericirii Sale pe toţi ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii noastre autocefale, pe toţi sfinţiţii slujitori ai sfintelor noastre biserici şi mănăstiri, pe monahii şi monahiile care se roagă şi muncesc, pe binecredincioşii creştini din ţară şi de peste hotare, din eparhiile, parohiile şi aşezămintele monahale ortodoxe româneşti, în sfântă comuniune cu Toţi Sfinţii, cu Sfinţii Români, în rugăciune smerită pentru toţi vrednicii noştri înaintaşi, mărturisitori statornici ai credinţei noastre apostolice creştin-ortodoxe.

Puţinele cuvinte de mai sus au încercat palid să reflecte măcar un crâmpei din lumina pe care Preafericirea Voastră o răspândiţi printre noi, cu bunătate şi dreptate, cu eleganţă şi sobrietate, inteligent şi eficient, discret şi strălucitor deopotrivă, puternic şi temerar, Părintele nostru atât de aşteptat de poporul însetat de înţelepciune şi doritor de mântuire, Arhipăstorul şi Dascălul neamului la început de mileniu creştin, Profesorul conştiinţelor noastre, Întâistătătorul nostru, al tuturor românilor ortodocşi din ţară şi de peste fruntariile ei, la cârma navei sfinte, a Bisericii, spre limanul mântuirii, la protia Liturghiei solemne pe care o săvârşiţi cu timp şi fără timp, la vremea slujirii Domnului şi la vremea Liturghiei de după liturghie, pe altarul inimii fratelui, omul contemporan dornic să se mântuiască, să ştie, să cunoască. Şi care ştie şi să se bucure, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. Pentru darul pe care, în urmă cu şapte ani, l-a oferit generos poporului Său, chemându-Vă la slujire exemplară şi dăruire deplină.

În aceste clipe de aleasă bucurie duhovnicească şi vie emoţie, Preafericite Părinte Patriarh Daniel al României, Vă rugăm să primiţi, ca simbol al recunoştinţei noastre, din partea ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din partea Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, un chivot special, lucrat în Atelierele Sfintei Patriarhii, Atelierele Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Preafericirea Voastră, chivotul Catedralei Mântuirii Neamului.

Cuvânt de felicitare din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, citit de Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, ieri, 30 septembrie 2014, în Catedrala Patriarhală.