„Schimbarea la Față este icoana profetică a Bisericii întregi”

Biserica Ortodoxă Română a prăznuit astăzi, 6 august, Schimbarea la Față a Domnului, ultimul praznic împărătesc din cursul anului bisericesc. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură la sfârșitul Sfintei Liturghii oficiate în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, în care a evidențiat însemnătatea teologică a sărbătorii pentru iconomia mântuirii neamului omenesc, motivul sărbătoririi praznicului la această dată, precum și modul în care acesta a influențat apariția și dezvoltarea în spațiul ortodox a mișcării isihaste.

Mai întâi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat de ce Biserica a așezat prăznuirea Schimbării la Față a Domnului la data de 6 august, deși acest eveniment a avut loc cu puțin timp îna­inte de Pătimirea Mântuitorului. „Potrivit tradiției, în data de 6 august, în secolul al 4-lea, a fost sfințită o biserică pe Tabor, pe care ar fi zidit-o Sfânta Împărăteasă Elena, având ca hram «Schimbarea la Față a Domnului>. Însă, potrivit cântărilor acestei sărbători, Biserica învață că slava lui Hristos de la Schimbarea Sa la Față trebuie înțeleasă și ca slavă nu doar a Învierii și Înălțării Lui la cer, ci și ca slavă a celei de a doua Veniri a Domnului Iisus Hristos la sfârșitul lumii. De aceea, sărbătoarea este fixată în ultima lună a anului bisericesc, în ziua a șasea a lunii, pentru că în ziua a șasea a fost creat omul. La nouă zile după aceea este sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, iar cea din urmă sărbătoare în această ultimă lună a anului bisericesc este Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Când va veni a doua oară, plin de slavă, după cum ne spun Sfintele Evanghelii, Hristos va avea în dreapta Sa doi rugători, pe Maica Domnului și pe Sfântul Ioan Botezătorul, dascălul pocăinței. Aceștia se vor ruga pentru cei ce s-au pocăit în clipa morții, ca și tâlharul de pe cruce, dar nu au mai apucat să arate fapte de pocăință. Deci, luna august are cele trei sărbători ca un triptic al Judecății de Apoi”, a spus Preafericirea Sa.

Patriarhul României a evidențiat apoi faptul că Schimbarea la Față a Domnului reprezintă tainic icoana Bisericii lui Hristos, zidită pe temelia prorocilor și a apostolilor. „Pe Muntele Tabor, Domnul Iisus Hristos unește în slava Împărăției Sale pe Moise, care reprezenta Legea, și pe Ilie, care reprezenta profeții, iar amândoi reprezentau drepții Vechiului Testament. Iar pentru că Iisus a luat cu Sine pe cei trei ucenici: Petru, Iacov și Ioan, Iisus ne arată aici chipul Bisericii Sale, care este adunarea în bucuria Preasfintei Treimi a prorocilor și apostolilor. Așadar, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos arată că Legea și prorociile s-au împlinit în El pentru că Legea era călăuză sau pedagog către Hristos, iar prorociile din Vechiul Testament erau pregătiri pentru venirea Lui. (...) Schimbarea la Față este icoana profetică a Bisericii întregi pentru că în ea vedem cum Hristos Domnul adună prin harul Său, prin lumina Evangheliei și a Sfintelor Taine, prorocii și apostolii și pe toți cei care cred în El. În cele trei colibe despre care se vorbește în textul Evangheliei la Schimbarea la Față, unii Părinți ai Bisericii au văzut cele trei spații importante ale unei biserici ortodoxe: pronaosul, care simbolizează Vechiul Testament; naosul, Biserica în procesiune; Altarul, care simbolizează pe Hristos și Împărăția cerurilor. Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului este icoana luminoasă a fiecărei biserici, fie biserică de mănăstire, fie biserică de mir sau de parohie”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În ultima parte a cuvântului său, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat și rolul pe care această sărbătoare l-a avut în dezvoltarea mișcării isihaste. „Începând cu secolul al 14-lea, la Bizanț, în Muntele Athos și apoi în Balcani se dezvoltă puternic mișcarea «rugăciunii neîncetate». Practicând această rugăciune, sfinții isihaști s-au învrednicit să preguste încă din viața aceasta pământească bucuria și frumu­sețea slavei Taborului, pe care au văzut-o și Apostolii Petru, Iacov și Ioan. În acest sens, Părinții din pustia Egiptului îi spun Sfântului Ioan Casian din Dobrogea că scopul vieții creștine este curățirea inimii și vederea harului dumnezeiesc, a luminii celei nevăzute cu ochiul obișnuit. (...) Cel care îi apăra pe isihaști, Sfântul Grigorie Palama, a arătat că lumina pe care o văd ei când Dumnezeu dorește, nu la comandă, este o lumină necreată din Împărăția cerurilor, nu este o lumină de la soare. Mișcarea isihastă athonită s-a extins apoi în Bulgaria, Serbia și în Țările Române. Chiar în familia Domnitorului Basarab I și a fiului său, Nicolae Alexandru, erau rugători isihaști. O persoană deosebită dintre acești mari rugători ai familiei domnești a fost Teofana Basarab. Mai târziu, această mișcare isihastă a reînviat și s-a întărit în secolul al 18-lea la Neamț, unde în jurul Sfântului Paisie de la Neamț au venit câteva sute de călugări din mai multe țări”, a spus Preafericirea Sa.

În încheiere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat motivul binecuvântării strugurilor la praznicul Schimbării la Față: „Această tradiție are o semnificație profundă. După cum strugurele acru devine dulce fiindcă este luminat, încălzit și copt, maturizat de lumina soarelui, tot așa și omul, când prin rugăciune dobândește din ce în ce mai mult lumina harului dumnezeiesc sau lumina necreată, nevăzută, dar simțită, atunci el se îmbunătățește, se schimbă în bine, devine om milostiv, smerit și iubitor de aproapele. De aici reținem că Schimbarea la Față ne îndeamnă pe toți să ne schimbăm în bine, să ne luminăm cu prăznuirea, să alungăm întunericul păcatului din sufletele noastre și să ne luminăm cu rugăciunea, cu citirea Sfintelor Scripturi și cu fapta cea bună”.