„Semnul iubirii nesfârșite și mai presus de înțelegere a lui Dumnezeu față de oameni”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăță­tură, în Duminica dinaintea Înălță­rii Sfintei Cruci, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheor­ghe” din Reședința Patriarhală. Explicând Evanghelia duminicală ce înfățișează un fragment din convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu Nicodim (Ioan 3, 13-17), Părintele Patriarh a arătat că, în esență, mesajul ei este acela că „Sfânta Cruce este semnul iubirii care învinge păcatul și moartea”.

Mai întâi, Preafericirea Sa a ilustrat numeroase prefigurări ale Sfintei Cruci întâlnite în paginile Vechiului Testament, precum și împlinirea acestora în vremea Noului Legământ: „Patriarhul Iacov i-a binecuvântat în formă de cruce pe Manase și pe Efraim, fiii lui Iosif. Moise a lovit cruciș apa Mării Roșii pentru ca poporul evreu să treacă prin mare ca pe uscat. Moise a ridicat un șarpe de aramă pe lemn, iar cine era mușcat de un șarpe veninos se vindeca dacă îl privea. Lemnul aruncat în apa amară de la locul numit Mara a îndulcit apa. Moise a ridicat brațele în formă de cruce pentru ca soldații evrei să îi învingă pe soldații regelui Amalec, iar când Moise obosea, preoții Aaron și Or îl ajutau să își ridice brațele, încât trupul lui să se arate ca o cruce. Semnul «tau» îi apăra de moarte pe cei însemnați cu el pe frunte, iar Prorocul Isaia zice: «Înălţaţi un steag peste nea­muri!» (62, 10). În Noul Testament, Crucea este altar de jertfă al lui Hristos, armă împotriva diavolului, semnul Fiului Omului care se va arăta pe cer la venirea Sa întru slavă și puterea lui Dumnezeu, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 1, 18)”.

În continuare, Patriarhul României a expus legătura dintre șarpele de aramă, înălțat în vremea lui Moise, și Răstignirea Domnului: „Sfânta Evanghelie a Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci face o legătură între șarpele care a fost înălțat de Moise în pustie și înălța­rea pe Cruce a Domnului Iisus Hristos. Se știe că, în timp ce poporul evreu, eliberat din Egipt, traver­sa pustia, mulți oameni mureau fiindcă erau mușcați de șerpi ve­ninoși. Atunci, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să înalțe pe lemn un șarpe de aramă și oricine privea la el se vindeca. Această vindecare miraculoasă era o preînchipuire a Crucii Domnului nostru Iisus Hristos. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Vezi legătura dintre acea preînchipuire și adevăr? Acolo, iudeii au scăpat de moarte, dar de una trecătoare. Aici, cei care cred scapă de moartea veșnică. Acolo, șarpele atârnat pe lemn a tămăduit mușcăturile șarpelui. Aici, Iisus Cel răstignit a vindecat rănile pricinuite de șarpele inteligibil, de diavol. Acolo, a fost vindecat cel care a privit cu ochii aceștia trupești. Aici, cel care privește cu ochii minții leapădă toate păcatele. Acolo, cel atârnat pe lemn era de aramă, în formă de șarpe închipuit. Aici, trupul Stăpânului pregătit de către Domnul. Acolo, un șarpe a mușcat și un șarpe a tămăduit. Tot așa și aici: o moarte a nimicit și o moarte a mântuit»”.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre transformarea crucii din instrument de chin în simbol al vieții și biruinței: „În Antichitatea păgână, crucea era un instrument de tortură și de ocară pentru răufăcători, dar Domnul Iisus Hristos a transformat-o în simbol al iubirii smerite și de viață făcătoare. Prin ascultarea Sa smerită față de Dumnezeu până la moarte pe Cruce, Domnul Hristos a biruit păcatul neascultării lui Adam și moartea, ca urmare a păcatului, iar prin Învierea Sa din morți, a arătat slava Crucii ca fiind slava iubirii Sale jertfelnice, sfințitoare și de viață făcătoare. Transformarea morții lui Hristos în biruința vieții veșnice înseamnă și transformarea crucii din instrument de tortură și de ocară în semn de mântuire, de biruință și de viață veșnică. Evanghelia de astăzi ne spune că «Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea» (Ioan 3, 16-17). Așadar, înțelegem că Sfânta Cruce ne arată cât de mult a iubit Dumnezeu lumea prin Iisus Hristos. Sfânta Cruce este semnul iubirii nesfârșite și mai presus de înțelegere a lui Dumnezeu față de oameni, o iubire care respectă libertatea omului chiar și atunci când omul Îl neagă pe Dumnezeu. Crucea Domnului Hristos reprezintă iubirea lui Dumnezeu arătată oamenilor într-o lume plină de ură și de violență. De fapt, Domnul a fost răstignit ca urmare a invidiei, urii și violenței mai-marilor cărturarilor și fariseilor care Îl invidiau și Îl urau pe Iisus tocmai pentru că mulțimile Îl iubeau mai mult pe El decât pe ei și Îl urmau. La răstignirea Domnului au participat și păgâni, adică soldați romani care ocupaseră Țara Sfântă și se aflau sub autoritatea procuratorului Ponțiu Pilat, dar atât de mare a fost iubirea smerită și jertfelnică a Domnului Hristos, încât El nu a răspuns urii cu ură sau răutății cu răutate, ci S-a smerit și a răbdat umilința și suferința până la moarte. Această putere a iubirii jertfelnice care iartă în loc să se răzbune este iubirea smerită a lui Hristos. Smerenia unită cu răbdarea îndelungă a Domnului arătată pe Cruce face din Sfânta Cruce armă nebiruită și semn de înfricoșare pentru demoni, deoarece ei nu se pot smeri. Smerenia și bunătatea lui Iisus îi înfricoșează pe demonii mândri și răi”.

De asemenea, Părintele Patriarh Daniel a adăugat: „Deoarece Hristos Cel înviat din morți este Hristos Cel răstignit, chiar și după Învierea Sa din morți El poartă în trup semnele Crucii, adică semnele cuielor din mâini și picioare, precum și semnul lăsat de lancea care I-a străpuns coasta, ca fiind semne permanente ale iubirii Sale smerite și jertfelnice. Prin urmare, Crucea este semnul veșnic al iubirii jertfelnice în trupul lui Hristos Cel înviat. Semnele Crucii, deși vindecate, rămân veșnic prezente în trupul înviat și preaslăvit al Domnului ca mărturie a iubirii Sale pentru a dărui oamenilor Învierea și slava vieții veșnice”.