Sfințirea Marelui Mir la București

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a săvârșit în Joia Mare, 25 aprilie, împreună cu ierarhii Sfântului Sinod, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia în Catedrala Patriarhală din București. Potrivit rânduielii liturgice din această zi, în cadrul slujbei a fost sfințit, pentru a 22-a oară în istoria Bisericii Ortodoxe Române autocefale, Sfântul și Marele Mir. Sfințirea a avut loc la împlinirea a 134 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii noastre de către Patriarhia Ecumenică (25 aprilie 1885).

Pregătirea Marelui Mir a început în Sfânta și Marea Luni, când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit Mirostirionul, adică spațiul liturgic special amenajat și desemnat pregătirii Marelui Mir, din incinta Mănăstirii „Duminica Sfinților Români” din Capitală. În următoarele două zile, în Mirostirion au avut loc amestecarea și fierberea ingredientelor: ulei de măs­line, vin natural și multe plante și uleiuri aromate. În acest răstimp, ierarhi înveșmântați cu epitrahil și omofor mic, preoți și diaconi îmbrăcați în toate veșmintele au săvârșit rânduiala pregătirii Marelui Mir, fiind citite în perma­nență pericope evanghelice. În Sfânta și Marea Marți a avut loc prepararea decoctului din plante și vin, iar miercuri dimineața s-au adăugat, în cazanul cel mare de fierbere, de 1.000 de litri, uleiul de măsline curat, rezinele și vinul necesar pentru împiedicarea arderii conținutului. După patru ore de fierbere, focul a fost stins, iar Marele Mir a fost lăsat să se limpezească până a doua zi.

În cadrul Sfintei Liturghii din Sfânta și Marea Joi, după Vohodul cu Sfânta Evanghelie, în Sfântul Altar au fost citite două rugăciuni pregătitoare, de punere-înainte a Marelui Mir. La Vohodul Mare, Marele Mir a fost purtat înaintea Cinstitelor Daruri și așezat în naosul catedralei. După sfințirea Darurilor, vasele cu Marele Mir au fost descoperite, pentru rostirea rugăciunilor de sfințire la momentul cuvenit. În continuare, cele 16 vase cu Sfântul și Marele Mir au fost duse în Sfântul Altar.

Patru momente decisive ale mântuirii, prăznuite într-o zi

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Patriarhul României a evidențiat semni­fi­cațiile duhovnicești ale Joii Mari din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, a Cinei celei de Taină. „Așa cum ne spune Sinaxarul din Joia Mare, prăznuim patru momente deosebite din viața Mântuitorului și din lucrarea Sa mântuitoare și sfințitoare: în primul rând, spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul Iisus Hristos; în al doilea rând, Cina cea de Taină sau Cina de pe urmă sau Cina mistică; în al treilea rând, rugăciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani; în al patrulea rând, amintirea vânzării sau trădării lui Iisus de către ucenicul Său, Iuda Iscarioteanul, cel biruit de patima iubirii de arginți. Aceste patru momente ne arată stări duhovnicești deosebite, dar și învățăminte deosebite. Spălarea picioarelor ucenicilor arată smerenia Mântuitorului. Prin ceea ce face El, ne învață și pe noi să fim smeriți. De aceea, otpustul zilei ne amintește că Hristos, «pentru nemăsurata Lui bunătate, când a spălat picioarele ucenicilor, calea cea mai bună ne-a arătat a fi smerenia, și până la Cruce și îngropare S-a smerit pentru noi». Calea cea mai bună spre mântuire și viață veșnică este smerenia”, a spus Preafericirea Sa.

„Paștile cel nou, eliberarea oamenilor din robia păcatului, a iadului și a morții”

Prin Cina cea de Taină, Mântuitorul a instituit un nou Paști, cu totul deosebit față de cel din tradiția iudaică: „Mântuitorul Iisus Hristos, în ultimul an al vieții Sale pe pământ, a prăznuit cu anticipație Paștile iudaice și la sfârșitul acestei prăznuiri a instituit un Paști nou. Paștile iudaice, în general, se refereau la trecerea prin Marea Roșie. Totuși, ca și mielul pascal, aveau un rol pedagogic, de prefigurare, preînchipuire a ceea ce avea să se întâmple. Așa cum spun Sfinții Părinți, mielul pascal Îl închipuia pe Hristos, Care Se va jertfi în preajma Paștilor iudaice. Această prefigurare, ca pregătire, ne arată că Hristos-Domnul este Cel în care Paștile iudaic se împlinește și se depășește. Este o anumită asemănare și în același timp o schimbare radicală. Nu se mai serbează pomenirea eliberării poporului evreu din robia Egiptului, ci se serbează, în Paștile cel nou, eliberarea oamenilor din robia păcatului, a iadului și a morții. Nu se mai serbează trecerea prin Marea Roșie, ci trecerea prin jertfa de sânge a lui Hristos. Și nu se mai invocă venirea lui Mesia, pentru că El a venit, și în Liturghia ortodoxă se invocă venirea Duhului Sfânt, pentru că unde este Duhul Sfânt prezent, acolo este și Hristos împreună cu Dumnezeu-Tatăl. Această cină se numește «mistică» sau «de Taină» pentru că este mai presus de înțelegere. Ea nu e un singur ritual din Vechiul Testament, ci un Nou Legământ al lui Dumnezeu cu umanitatea prin Iisus Hristos, Fiul Său, Care Se aduce pe Sine jertfă pentru păcatul și păcatele lumii, pentru păcatul neascultării protopărinților Adam și Eva, din care derivă toate păcatele oamenilor. De aceea, Paștile cel nou nu este ceva, ci este Cineva, este Hristos Însuși. Sfântul Apostol Pavel spune: «Paștile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi». Hristos este conținutul mistic, tainic, al Sfintelor Paști”, a arătat Preafericirea Sa.

La finalul Sfintei Liturghii, ierarhii eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române au primit câte un vas de 5 litri cu Sfântul și Marele Mir.

Răspunsurile liturgice la Sfânta Liturghie au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos”, conduși de arhid. protopsalt Mihail Bucă.