Slujiri arhierești în lăcașuri din municipiul Buzău

Credincioșii Parohiei „Înălțarea Sfintei Cruci” din cartierul Micro 3 al municipiului Buzău au sărbătorit sâmbătă, 14 septembrie 2024, hramul bisericii lor. În această zi de mare praznic, Înaltprea­sfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a să­vârșit Sfânta Liturghie, precum și o slujbă de pomenire pentru ctitorii și binefăcătorii lăcașului de cult trecuți la cele veșnice. În următoarea zi, ierarhul a vizitat comunitatea Parohiei „Sfinții Îngeri” din centrul orașului, săvâr­șind și aici Dumnezeiasca Liturghie.

Alături de ierarh s-a rugat sâmbătă un sobor de slujitori din care au făcut parte protosinghelul Veniamin Anghel, exarhul așeză­mintelor monahale din județul Buzău, părintele Alin-Leontin Balica, consilier eparhial, părintele paroh Constantin Cățoi, precum și alți preoți și diaconi. Predica a fost rostită de chiriarh, care a amintit evenimentele ce au stat la baza instituirii sărbătorii din 14 septembrie și a evidențiat semnifi­cațiile Sfintei Cruci: „În Antichitate, crucea era un obiect de tortură folosit doar pentru pedepsirea răufăcătorilor, atât la popoarele orientale, cât și la romani, motiv pentru care cel spânzurat pe lemn era considerat blestemat (Deuteronomul 21, 23). Mântuitorul Hristos nu a fost Cel dintâi răstignit pe cruce și nici ultimul. Până la El, muriseră prin crucificare foarte mulți oameni, la supliciul provocat prin această metodă, în care mâinile și picioarele erau legate pur și simplu de cele două brațe sau erau pironite pe ele prin cuie, un lucru fiind cert: viața se scurgea încet-încet din trupul deshidratat și vlăguit de putere, iar moartea survenea foarte lent. Contemporanii Mântuitorului, neînțele­gân­du-I identitatea dumnezeiască și rostul venirii Sale în lume, deși le-a dovedit de atâtea ori că El este Mesia Cel vestit de profeți, au ajuns să-L urască atât de mult, încât s-au gândit să-L trimită la moarte tocmai prin metoda cumplită și rușinoasă a crucificării. Dar datorită Jertfei Sale de bunăvoie pe Crucea Golgotei, aceasta s-a transformat din element de tortură și de batjocură în altar sfânt și sfințitor. Pe Crucea respectivă s-a vărsat sânge dumnezeiesc, care a spălat păcatele tuturor oamenilor de la început și până la sfârșitul veacurilor”, a subliniat Înaltprea­sfinția Sa.

În Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, la finalul Sfintei Liturghii, Părintele Arhiepiscop Ciprian a rostit o omilie referitoare la pasajul evanghelic al zilei (Marcu 8, 34-38; 9, 1), în care a vorbit despre luarea crucii și urmarea lui Hristos: „Din momentul în care omul vine în lume, primește o cruce spre purtare în toată viața pământească. Crucea aceasta poate fi mai ușoară sau mai grea, în funcție de capacitatea omului de a o purta, iar cel care încearcă să lepede crucea personală nu va reuși niciodată să scape de povară. Crucea vieții se simte mai ușoară atunci când este asumată cu înțelepciune și cu încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. În schimb, lepădarea de sine înseamnă lepădarea de păcatul cumplit al egocentrismului, de mândrie și de superbie”, a explicat ierarhul.

Cântările liturgice au fost interpretate de Corul psaltic misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei Buzăului și Vrancei, ne-a transmis părintele Dragoș Olteanu, consilier eparhial.