Zi de hram la Paraclisul istoric din Reședința Patriarhală

Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic ­Gheorghe”, obiectiv de referință integrat în ansamblul Palatului Reședinței Patriarhale de pe Colina Bucuriei, și-a sărbătorit miercuri, 23 aprilie 2025, hramul închinat acestui ostaș al lui Hristos. La finalul Sfintei Liturghii, săvârșită în lăcașul de rugăciune, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Orto­doxe Române, a rostit un cuvânt de învă­ță­tură în care a evidențiat viața și virtuțile sfântului militar, explicând, totodată, că este ocrotitorul spiritual a numeroase biserici și orașe din lume, dar și ocrotitor național al unor ţări creștine.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat în cuvântul său că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos Domnul cu prețul propriei sale vieți: „În anul 303, împăratul Dioclețian, sfătuit mai ales de ajutorul de împărat sau cezar, ginerele său Maximian Galeriu, a început persecuția împotriva creștinilor și a dat patru decrete imperiale de persecuție sângeroasă a lor. A ordonat dărâmarea bisericilor, confiscarea averilor Bisericii și omorârea preoților creștini. În al patrulea decret a hotărât uciderea tuturor creștinilor, dacă nu se închină zeilor păgâni și nu aduc jertfe acestora. Persecuția foarte sângeroasă a făcut mii de martiri dintre preoți și mireni. Sfântul Gheorghe, fiind ofițer superior în armata împăratului, când împăratul a hotărât aceste persecuții, de față cu toți cei prezenți, a spus că el este creștin, că vrea să rămână creștin și că poate sluji în armata împăratului doar ca ostaș al lui Hristos. Împăratul Dioclețian a rămas uimit de această îndrăzneală a sa. Mai întâi a încercat printr-un intermediar să-l convingă pe ofițerul Gheorghe să renunțe la credința creștină, dar el nu a acceptat și L-a mărturisit în continuare pe Hristos. Apoi, împăratul a dat ordin ca el să fie întemnițat și supus multor chinuri. A fost bătut în multe feluri, aruncat într-o groapă cu var nestins, obligat să meargă cu încălțăminte de fier care avea cuie bătute în talpă și care producea o durere deosebit de mare. A fost, de asemenea, legat de o roată cu dinți de fier și a fost chinuit mult timp, dar cu puterea lui Dumnezeu el a biruit toate aceste suferințe. Văzând însă chinurile lui și puterea de răbdare a sa, mulți ostași, care au înțeles că o putere deosebită se află în persoana Sfântului Gheorghe, s-au lepădat de idolii păgâni și au devenit și ei creștini. Soția împăratului Dioclețian, împărăteasa Alexandra, a devenit creștină. Văzând că din toate aceste chinuri Sfântul Gheorghe a ieșit teafăr, împăratul s-a mâniat și în cele din urmă a dat ordin să fie decapitat. Astfel, în ziua de 23 aprilie a anului 303, el a primit moarte de martir prin tăierea capului”.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a amintit că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitorul spiritual a numeroase biserici și orașe din lume, dar și ocrotitor național al unor ţări creștine. „Sfântul Gheorghe a devenit popular atât în Orient, cât și în Occident, ca sfânt militar, care ajută pe oamenii aflați în situații grele. Sfântul Gheorghe nu este popular doar în România, ci și în foarte multe țări. Douăsprezece țări îl au ocrotitor: Anglia, Etiopia, Georgia, Grecia, Lituania, Malta, Moldova, Muntenegru, Palestina, Portugalia, Rusia și Serbia. În România, orașele Sfântu Gheorghe, Sângeorgiu și Giurgiu îi poartă numele. De asemenea, un braț al Dunării, în Deltă, îi poartă numele, Brațul Sfântu Gheorghe. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe era chemat în ajutor pe câmpul de luptă de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, după cum se vede în steagul de luptă dăruit de domnitor Mănăstirii Zografu din Muntele Athos, la anul 1500. Astăzi, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române, iar prin Decizia Patriarhală nr. 8/2025, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a devenit ocrotitor al transplantului hepatic din România”, a spus Preafericirea Sa. 

Patriarhul României a vorbit și despre istoria Paraclisului „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale: „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitor al Paraclisului istoric pentru că acest paraclis a fost finalizat în timpul domnitorului Gheorghe Duca. Primul hram al acestui paraclis a fost același cu al Catedralei Mitropolitane, devenită mai târziu Patriarhală, și anume «Sfinții Împărați Constantin și Elena», construită între anii 1656 și 1658 de domnitorul Constantin Șerban Basarab. Acest domnitor a dat hramul catedralei, întrucât el se numea Constantin, precum și paraclisului, pentru că a început să fie construit odată cu biserica din fața lui. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este hramul principal acum al acestui paraclis. Mai târziu, între anii 1723 și 1724, domnitorul Nicolae Mavrocordat și Mitropolitul Daniil al 2-lea al Ungrovlahiei au îmbogățit paraclisul cu frescă foarte expresivă și bogat pictată de pictorul Teodosie, într-un stil brâncovenesc. Apoi a fost înzestrat cu un iconostas mare sau catapeteasmă sculptată în stil brâncovenesc. Paraclisul a primit încă un hram, pe lângă «Sfinții Împărați Constantin și Elena» și «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe», și anume «Prorocul Daniel». Între anii 1951 și 1961, paraclisul a fost restaurat, adăugându-se și o pictură nouă în vestibul, executată de pictorul Costin Petrescu, care a trecut la Domnul în anul 1951, care înfățișează momente din viața creștinilor din Transilvania în timpul lui Mihai Viteazul. Patriarhul Justinian a rezidit turla acestui paraclis, care s-a prăbușit la sfârșitul secolului al 19-lea. Un amplu proces de restaurare și conservare a picturii, a catapetesmei, de dotare și de împodobire a paraclisului a început în anul 2009. Slujba de sfințire a picturii și catapetesmei restaurate din paraclisul istoric a avut loc în 22 iulie 2011. La sfințirea picturii au participat, alături de ierarhi români, și ierarhi greci: Înaltpreasfințiții Părinți Mitropoliți Pavlos de Drama și Barnabas de Neapolis. În anii care au urmat, o părticică din moaștele Sfântului Gheorghe, de la o biserică de mir din Atena, a fost adusă în dar aici și astfel avem și moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”. 

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a felicitat pe toți cei care poartă numele ­Gheorghe, Georgiana și derivate, precum și pe părinții slujitori, ostenitori și monahiile care lucrează la Reședința Patriarhală și care se roagă aici în fiecare duminică și sărbătoare.