Zi de sărbătoare la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț

Pelerini din diverse zone ale țării au participat vineri, 5 august, la hramul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ. Biserica din incinta acestei instituții îl are ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, iar credincioșii au participat și în acest an în număr mare la slujbele ce au fost rânduite.

Programul liturgic de vineri a debutat cu slujba de sfințire a apei, Taina Sfântului Maslu şi Acatistul Sfântului Ioan Iacob. A urmat Sfânta Liturghie, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, împreună cu Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

După citirea Evangheliei, cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Arhiepiscop Casian: „Floarea cea mai frumoasă a isihasmului românesc în secolul XX, secol plin de războaie și încercări, este Sfântul Preacuvios Părinte Ioan Iacob de la Neamț. A găsit brațele Maicii Domnului la icoana făcătoare de minuni de la Neamț și aici, călugărindu-se, a primit un nume nou, al Sfântului Ioan Botezătorul. S-a botezat în botezul lacrimilor proprii și s-a născut un rugător isihast căruia Dumnezeu i-a plimbat ochii, pe când era bibliotecar, pe toate cărțile filocalice ale Mănăstirii Neamț, umplându-se de mierea duhovnicească a Sfinților Părinți, de experiențele lor duhovnicești. A alergat apoi în grabă, deschizându-și brațele iubirii milostive, prin mâinile prelungite ale lui Hristos - cum subliniază adesea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel -, slujind, în calitate de infirmier, pe aproapele bolnav, adică pe Însuși Hristos. De aici a mers în Țara Sfântă și acolo a primit hirotonia întru preot la Altarul Sfântului Mormânt, apoi a slujit la Iordan, umplând adesea locurile aride cu lacrimile sale. De acolo a mers, după boli care i-au fost îngăduite în trup, pe Muntele Sionului, unde a suferit mult și s-a pustnicit în locul peșterii Sfântului Ilie de la Hozeva. S-a așezat într-o peșteră unde omul nu poate intra și, întocmai precum Sfântul Ilie care a fost hrănit de corbi, am putea spune că masa Sfântului Ioan erau firimiturile pe care le împărțea cu păsările. În 1960, la o vârstă fragedă, la fel ca Sfântul Vasile cel Mare, a adormit întru Domnul”.