Castelul Huniazilor din Timişoara va fi renovat

Castelul Huniade, care adăposteşte Muzeul de Istorie a Banatului din Timişoara şi care este mai vechi decât cetatea, va intra într-un amplu proces de renovare, în urma stabilirii, prin licitaţie, a firmei ce va executa lucrările. Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc, a anunţat că revitalizarea impunătoarei clădiri va fi executată de o firmă din Lugoj şi de Facultatea de Arhitectură a Universităţii „Politehnica“ din Timişoara.

Valoarea proiectării - care include studiul de fezabilitate, proiectul tehnic şi detaliile de execuţie - este de 164.000 de euro, fără TVA, finanţarea fiind asigurată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţelor, prin Programul multianual de asistenţă tehnică pentru sprijinirea autorită-ţilor administraţiei publice locale în pregătirea tehnică a proiectelor de investiţii publice finanţate prin Programul Operaţional Regional 2007-2013.

Pentru realizarea acestui proiect, Consiliul Judeţean Timiş, în a cărui custodie se află Castelul, a accesat fonduri europene în valoare de 300.000 de euro. Lucrările vor viza şi o reaşezare a secţiilor Muzeului Banatului, dar şi folosirea corespunzătoare a sălii de marmură şi a altor săli, care găzduiau diverse evenimente ce nu aveau legătură cu destinaţia clădirii.

Timişoara este unul dintre puţinele oraşe din România care au un asemenea castel în zona centrală a oraşului, iar administraţia vrea să fructifice această valoare. Consiliul Judeţean Timiş a investit, deja, o sumă mare de bani pentru injectarea de beton la fundaţia castelului, care risca să se prăbuşească.

Castelul Huniazilor din Timişoara este cea mai veche clădire din oraş, având farmecul unui castel autentic. Impunătorul edificiu poartă amprenta iluştrilor arhitecţi italieni.

Construit în anul 1307, din ordinul regelui Carol Robert dâAnjou, castelul a servit, iniţial, ca reşedinţă regală. Ulterior, între 1441-1456, Iancu de Hunedoara, comite de Timiş, a locuit aici cu familia sa, de unde provine numele de Huniade. În anul 1443, el dispune reconstrucţia edificiului, grav avariat de un cutremur ce a avut loc în acel an.

În perioada ocupaţiei otomane (1552-1718), edificiul a servit ca sediu al paşei de Timişoara, transformat, ulterior, în cazarmă, pentru ca destinaţia acestuia să fie aceea de depozit de arsenal. În 1849, clădirea a fost afectată de asediul trupelor ungare, fiind refăcută în 1856, în forma actuală.

Dr. Nicolae Ilieşiu arată, în cartea sa intitulată „Timişoara - Monografie Istorică“, faptul că Muzeul Regional al Banatului s-a născut „din contopirea, în anul 1885, a celor două societăţi: Asociaţia Istorică şi Arheologică din Banat şi Muzeul din Banat, scopul societăţii fiind acela de a colecţiona toate obiectele, urmele antice, documentele, medaliile, care se referă la istoria şi trecutul Banatului“.

De-a lungul veacurilor, deteriorarea structurii de rezistenţă şi-a spus cuvântul, mai ales datorită faptului că, în secolele XVIII-XIX, zona era mlăştinoasă, iar umezeala a ros pilonii de stejar pe care a fost ridicat fostul Castel al Huniazilor. În 1849, edificiul a fost distrus complet, fiind refăcut din temelii. Jumătate de secol mai târziu, în 1900, s-au constatat primele tasări ale edificiului, iar în anii 1950 s-au practicat primele injectări cu beton la temelie.

În 2006, Ministerul Culturii a înţeles pericolul iminent de prăbuşire a edificiului şi a alocat 25 de miliarde de lei vechi pentru reconsolidarea structurii de rezistenţă, iar Consiliul Judeţean a participat cu circa patru milioane de euro.