Binecuvântarea casei parohiale şi lansare de carte în Parohia Vermeş, Beclean

În localitatea Vermeș, comuna Lechința, Protopopiatul Beclean, Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a sfinţit casa parohială, care a fost recent renovată, atât la exterior cât şi la interior. Cu aceasta ocazie, IPS Mitropolit Andrei l-a hirotesit iconom pe parohul Paul Valer Ziman. De asemenea, primarul ing. Romeo Florean a fost distins cu Ordinul Centenar „Mihai Vodă” instituit în Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului cu prilejul Anului Centenar de la Marea Unire, de la Alba Iulia, din 1918. Ceilalţi binefăcători, care au sprijinit lucrările, au primit diplome de „aleasă cinstire”.

La eveniment au participat numeroși localnici, printre care mulţi copiii care au purtat straie populare.

Apoi, la biserica din sat a avut loc lansarea cărții „Monografia satului Vermeș”, scrisă de parohul Paul Valer Ziman. Au luat cuvântul IPS Mitropolit Andrei, pr. Paul Valer Ziman, protopopul de Beclean, Doru Zinveliu.

Parohia ortodoxă Vermeş din Protopopiatul Beclean împlineşte anul acesta 70 de ani de activitate înregistrată oficial. Până în anul 1944 (care a marcat o bornă istorică prin întoarcerea saşilor în Germania), satul Vermeş a fost unul cvasi-majoritar săsesc. Monografia acestei parohii, realizată de preotul Paul-Valer Ziman, a fost publicată la Editura Renaşterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

„Localitatea Vermeș are o istorie lungă de aproape șapte sute de ani, cu nuanțe plurietnice și pluri-confesionale. E adevărat că nu tot timpul liniară. De altfel, istoria românilor este însoțită pe tot parcursul ei de cruce, asemenea „istoriei” lui Hristos. Dincolo de asta, caracterul cărții este unul vădit sărbătoresc.

Părintele Paul, odată ajuns Vermeș, se îndrăgostește de acest loc și începe să-și descopere parohia, care i s-a dat în grijă. Momentul de la care pornește este anul 1948, timp în care, odată cu plecarea sașilor, populația devine majoritar românească. Monografia este construită sistematic. După ce face o scurtă istorie a satului, se ocupă de istoricul celor trei biserici existente aici – cea luterană, cea de lemn din cimitir și cea actuală, de zid. Apoi se ocupă de cimitir, adaugă informații legate și de casa parohială. Descrie, pe scurt, activitățile filantropice din această perioadă și, în continuare, le dedică forumurilor de lucru ale parohiei capitole separate – consiliului și comitetului parohial, corului și slujitorilor bisericii (cântăreț și făt), iar în partea finală prezintă o scurtă biografie a celor patru preoți slujitori ai comunității ortodoxe în această perioadă”, arată arhim. Benedict Vesa, conform Editurii Renaşterea.