Cobza, posibil element pe lista patrimoniului universal

Casa Muzeelor din Iași a găzduit, zilele acestea, conferința națională „Patrimoniul cultural imaterial românesc la UNESCO - viitoare proiecte și strategii din inițiativa comunităților locale”, organizată de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) și Institutul de Filologie Română „A. Philippide”. În acest cadru s-a conturat dezbaterea „Cobza, meșteșug și repertoriu tradi­țional în context UNESCO”, ca o pledoarie pe mai multe voci privind necesitatea înscrierii acestui instru­ment în lista patrimoniului universal.

România are puțin peste 20 de elemente de patrimoniu cultural imaterial înscrise în Lista Reprezentativă a UNESCO, în vreme ce Slovacia, o țară mult mai mică, cu o varietate geografică sensibil mai redusă, are peste 130 de elemente protejate UNESCO. Com­parația făcută de cercetătoarea Ioana Repciuc, membru în Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial și punct focal național pentru respectarea Convenției UNESCO din 2003, a atras discuții mai largi privitoare la nevoia îmbogățirii inventarului românesc UNESCO. A fost, totodată, și un îndemn pentru actanții din instituțiile județene de conservare a culturii tradiționale prezenți în sală de a identifica posibile elemente în teren, de a le documenta și de a le propune comisiei de la nivelul Ministerului Culturii. „Este mai greu de păstrat în viață o practică socială, imaterialul fiind fragil prin excelență. De aici și necesitatea colaborării noastre pentru popularea inventarului național de elemente ale patrimoniului cultural imaterial”, a subliniat Ioana Repciuc.

În centrul dezbaterii s-a aflat cobza (și meșteșugul de făurire a acestui instrument), care, prin vechime, frumusețe și autenticitate, prin faptul că încă mai este practicat și că mai sunt meșteri cobzari, poate constitui obiectul unui dosar de înscriere pe Lista UNESCO. Despre istoria și rolul cobzei în taraful tradițional, a vorbit conf. univ. dr. Ciprian Chițu, de la Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice a Universității Naționale de Arte „George Enescu”, membru în Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. „Naiul, cobza și fluierul sunt astăzi instrumente tot mai rar utilizate. Țambalul a înlăturat cobza din taraful tradițional, iar mai târziu acordeonul și orga electronică le-au înlăturat pe toate. Așa încât, dacă ratăm acest proiect de înscriere pe lista UNESCO, există riscul ca pe viitor să contemplăm cobza la muzeu”, a accentuat Ciprian Chițu.

Alte două instrumente românești vechi invocate ca putând fi documentate în vederea întocmirii unui dosar UNESCO sunt cavalul și țitera. „În urmă cu 20 de ani, am descoperit în Mălușteni, un sat din sudul județului Vaslui, câțiva săteni care încă mai cântau la țiteră. Cred că și acest instrument, extrem de simplu de construit, ar trebui avut în vedere”, a explicat Lucian-Valeriu Lefter, etnolog la CJCPCT Vaslui. Men­țiuni despre existența țiterei sunt semnalate și în Arhiva de folclor „Vasile Adăscăliței”, organizată de centrul vasluian, existând chiar înregistrări din 1973 cu rapsozi cântând „Hora la țiteră”, din zonele Poiana-Nicorești și Tecuci, județul Galați.

Despre evoluția cobzei ca instrument, în regiunile românești, a vorbit etnomuzicologul Constantin Secară de la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București, care a amintit de cobza modificată, prezentă în Republica Moldova, un instrument nou, derivat din vechea cobză românească. Acesta are capacitatea de a produce sunete mai puternice, cobza veche fiind mai greu perceptibilă într-un taraf. Unul dintre cei mai talentați cobzari basarabeni este astăzi Sergiu Diaconu.

Cobzele țărănești, parte dintr-un univers aflat la un pas de dispariție, a fost subiectul prezentării susținute de Sașa Stoianovici, de la Muzeul Național al Țăranului Român (MNŢR) din București. El însuși interpret la instrumente tradiționale (membru al for­mației Balkan Taksim), Sașa Stoianovici a fost și autorul uneia dintre cele mai interesante expoziții de cobze, organizată în urmă cu un an, la MNȚR.

La final, specialiștii din centrele județene pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale și din Republica Moldova au putut urmări în direct o demonstrație a repertoriului tradițional de cobză din zona etnografică Hârlău (județul Iași), făcută de Taraful „Rădăcini” de pe lângă CJCPCT Iași.