Credinţa lui Mihai Eminescu

Multă vreme s-a crezut că Mihai Eminescu a fost atras de religiile orientale mai degrabă decât de creștinism. În urma publicării numeroaselor sale manuscrise, cercetătorii literari au putut constata că poetul era, de fapt, profund atașat de Ortodoxie.

Eminescu avea o profundă cultură în general și una vastă în privința teologiei. Ideile teologice se împletesc cel mai adesea cu cele filozofice în poemele de vastă întindere, dar mai ales în articolele sale publicistice. Falsa impresie de poet ateu au creat-o comuniștii, care au introdus în programa școlară poezia „Împărat și proletar”. Pe lângă faptul că acolo era vorba de o creație de tinerețe, ideile se referă la Inchiziție, și nu la religia în care era botezat.

Chiar în paralel cu ideologia comunistă, care l-a revendicat demagogic pe E­mi­­nescu, apăreau câțiva critici literari care abordau latura spirituală a poetului, din perspectiva corectă și adevărată. În 1963, Rosa del Conte, cea mai bună cunoscătoare a operei eminesciene din afara granițelor, făcea o analiză profundă în cartea sa, „Eminescu sau despre absolut”. După 30 de ani de studiu al operei poetului nostru, cercetătoarea a demonstrat că la Eminescu Adevărul este Dumnezeu. Dacă ne îndoim de credința sinceră a lui Eminescu, să recitim poema „Rugăciunea unui dac”, a cărei primă parte este dedicată lui Dumnezeu Creatorul. Aceeași Rosa del Conte vede în poeziile „Dumnezeu și om” și „Învierea” cele mai autentice dovezi lirice de religiozitate ale poetului nostru național. Credința lui Eminescu a fost pusă în evidență și de alți cercetători: Mircea Eliade, G. Călinescu, Perpessicius.

În ultimii ani, istoricul și criticul literar Tudor Nedelcea i-a dedicat lui Eminescu 12 cărți, dintre care una special pe tema credinței, intitulată „Eminescu și cugetarea sacră”. O proaspătă carte a acestui cercetător poartă chiar titlul „Eminescu” şi adună între coperte cele mai relevante studii, articole şi analize pe care i le-a dedicat poetului şi operei sale. Volumul are 1.000 de pagini şi a fost publicat la Editura Tracus Arte.

Nedelcea mărturisește într-un interviu: „Am cercetat toate cele 15.000 de pagini ale manuscriselor lui, în care se găsesc texte extraordinare despre Dumnezeu necunoscute publicului larg. El scrie că «Dumnezeu e unic», că «Dumnezeu și Adevărul sunt același lucru», că «nu se mișcă un fir de păr din capul omului fără știrea lui Dumnezeu» și multe astfel de lucruri. Toate acestea arată că el a citit Biblia și pe Sfinții Părinți. Este uimitor câtă cultură a putut să aibă acest om! Eminescu a avut o mare cultură teologică” (Ziarul Lumina, 15 ianuarie 2018). Același autor arată în cartea „Eminescu și cugetarea sacră” că poetul român a fost primul european care a luat atitudine față de teza lui Nietzsche, care a spus: „Dumnezeu a murit”.

Eminescu este cel care scria: „Românii au identificat religia cu naționalitatea”. Poetul mai folosea într-un articol argumentul: „Două mii de ani de când biografia Fiului lui Dumnezeu e cartea după care se crește omenirea”.

Și tot Eminescu, într-un articol de ziar, din 1881, referindu-se la eroii care au căzut în Războiul de Independență, pleda pentru construirea unei catedrale a neamului românesc.